Treceți la conținutul principal

Postări

Balena Gina. Misterul ramane un mister

În Ţara DeDragului din Vale Dixit. Cartea a Patra



De fapt, pe mine mă cheamă Artemisa, dar l-am văzut pe Igor cum ofta la filmele Lollobrigidei aşa că  nu m-am supărat când a început să mă strige Gina.
Îl cunosc de când era foarte mic şi visa să-şi facă o casă pe lună apoi,când i-am adus  o trompetă rătăcită cine ştie cum, a zis că e un semn şi că va deveni mai faimos ca Louis Amstrong, deşi, la vremea aceea, tânără şi în putere, c-o simplă lovitură de coadă l-aş fi zvârlit drept în cârca lunii şi tot satul ar fi avut de câştigat.
Igor nu are ureche muzicală, să nu-i spuneţi că v-am zis.
Din cauza asta, eram gata să dau în depresie. Când se apuca să sune în trompetă, îmi săreau ciocănelele pe timpan şi- mi clănţăneau falenele de ziceai că am friguri galbene. E drept că am scăpat de păduchi pentru totdeauna dar dacă m-ai fi pus să aleg, sincer, aş fi ales să rămân păduchioasă.
Noroc de Tobias că a înţeles ce mi se întâmplă şi mi-a făcut nişte dopuri de urechi din alge. Îmi pun dopuril…
Postări recente

Relatii periculoase

- Eh,  Năică, ce-ai făcut la curs? Ai aflat ceva nou?  - Mai întrebi? E o chestie cursul ăsta, dom'le, ceva, de nu ai văzut!  - Serios?  - Serios! Te-am minţit eu vreodată?  - Parcă, da,  nu-mi amintesc. - Uite, vezi, de aia eu nu știu dacă să merg înainte cu relaţia noastră! Nu-mi dau seama dacă eşti decât uituc sau...  - Dar ce, Nae, noi avem o relaţie?  - Cică, da! Aşa a zis psiholoaga, cel puţin. - Da' ce i-ai spus, dom’le, de poate să bănuiască aşa ceva despre noi! Dacă se ajunge la Sofica cu asemenea vorbe, dorm pe scara blocului, până la sfârşitul zilelor! Şi-apoi, asta e o minciună total neadevărată! Că cinstim o bere şi mai vorbim despre problemele înconjurătoare asta nu poate să fie ceva de rău sau chestie de aia... de...ofomonie. - Homofonie, Lică, hofomonie, ptiu, pardon, că-mi provoci iar confuzii mentale. - Pardon, nepardon, recunoaşte că nu există nicio chestie între noi. - Există şi nu există. Aşteaptă să îţi explic. Cum stăteam eu, acolo, cuminte şi-ascultam,…

Robotul Pufusor si aniversarea din mijloc

Când m-am întors acasă, în ziua aniversării noastre, mi-am găsit jupânul cu ochii la fel de strălucitori ca-n prima zi când ne-am întâlnit. După 30 de ani, e foarte clar că asta mă emoţionează.
- Avem robot, face jupânul în loc de :“La mulţi ani, iubita mea, raza mea de soare!”
- Cum aşa? Ni l-au repartizat de la primărie? A aterizat singur? Stai, un pic! Ce fel de robot? întreb, asimilând încet informaţia.
- De ăla, de care voiai tu, cândva, aspirator fără fir...
- Aaa. Păi şi de ce îi zici robot, dacă e aspirator.
- Ce aspirator, măi, e robot toata ziua, ia, uită-te la el. Are wi-fi, gps, bază de reîncărcare unde se duce singur, webcam, continuă jupânul în loc de” eşti la fel de frumoasă ca acu 30 de ani, pişcoţelul meu aromat”.
Mă uit la drăcovenie mai atent. E rotund, mare cât o farfurie de pizza şi costă sigur cât bugetul pe un an al unui sătuc fără canalizare.
Am vrut să cad în extaz dar jupânul era deja praf, aşa că m-am abţinut.
- Îl cheamă Pufuşor şi îl poţi comanda de pe tel…

Teritoriul liber de dresaj

N-am apucat să vă povestesc că ne-a mai răsărit un blănos în casă. De fapt, o blănoasă, e o domnişoară şi se numeşte după cum îi sunt apucăturile, Riţa- Veveriţa. De frumoasă e cam urătă, seamănă cu Chewbacca din Star Wars dar dedesubtul părului care izvorăşte de la rădăcina nasului ca un palmier în fază de expansiune, se iţesc cei mai dulci ochi negri pe care i-aţi văzut vreodată. 
Ştiu, m-am cam muiat la bătrâneţe şi fac să treacă drept dulce, o pungaşă care cunoaşte deja, pe de rost: “Bazele instrucţiei militare  a umanilor din familia de adopţie”.  Jupânul n-a opus niciun fel de rezistenţă. Când se întoarce de la muncă, trece imediat în poziţia “culcat” şi aşteaptă ca domnişoara să-i fluture prietenos coada pe sub nas. Asta se întâmplă numai când nu e foarte obosită sau când jupânul nimereşte biscuiţii ei preferaţi, altfel, se ştie, că domnişoarele nu trebuie să fie foarte disponibile.  Ţine de etichetă. Etichete pe care nu le mai avem pe nicăieri. Nici căşti, nici cabluri. Nici p…

Italia, minighid. Despre transport

Pentru că, în ultimul timp tot mai mulţi prieteni aleg să viziteze Italia, am decis că a venit vremea să grupez diverse informaţii pe care să le pot pasa rapid celor care ar putea să aibă nevoie de ele. 
Transportul
În Italia taxiurile sunt extrem de scumpe, e recomandabil să vă informaţi bine despre mijloacele de transport alternative(Uber-ul nu e autorizat), altfel ar putea să vă coste taxiul mai scump decât avionul.

Vestea bună e că transportul în comun funcţionează extrem de bine, sunt legături bune, rapide, care servesc bine majoritatea punctelor de interes. Şi cu punctualitatea stau bine, chiar dacă o să-i auziţi pe italieni că se plâng de mijloacele de transport, nu-i băgaţi în seamă.
Stă în firea lor să se plângă de tot ce mişcă,  să-i iertăm însă, o fac cu atâta graţie!

 Autobuzele care servesc zona urbană costă în jur de 1,50 euro, zonele extraurbane au preţuri diferite în funcţie de distanţa de parcurs.  De aceea şi preţurile biletelor de la şi spre aeroport costă niţel mai…

Amurgire

Dinspre patru zări  pescăruşi căutând catarg pe țărmul vieții

Legenda clopotarului din San Marco

Există un scriitor, pe numele lui Alberto Toso Fei, veneţian de la 1354 cum îi place să se prezinte, care după multă cercetare şi documentare a strâns o mulţime de istorii şi legende despre Veneţia.  Una din ele, povesteşte despre unul din  ultimii clopotari din San Marco. Cu o statură impunătoare, avea peste doi metri şi nişte mâini uriaşe, clopotarul Zani fu notat de directorul unui institut ştiinţific. Dialogul trebuie să fi decurs cam aşa: - Măi, omule, frumos mort ai să mai fii, ştii tu, oare? Scheletul unui uriaş ca tine, ar fi mândria institului meu şi invidia colecţiilor din întreaga lume. Ce zici, mi-l vinzi mie? Nu-i păcat să-ţi rămână oasele cine ştie pe unde, în loc să câştigi un teanc de bani cu care să trăieşti fără grijă, până la sfârşitul zilelor tale. - Băi, moşnege, mai bine ţi-ai vedea de scheletul tău că tot te caută Balaura cu coasa şi tu umbli vraişte prin târg! trebuie să se fi enervat clopotarul la o aşa propunere. - Păi, sigur, ai dreptate! Aş putea muri înai…