Treceți la conținutul principal

Postări

Robotul Pufusor si aniversarea din mijloc

Când m-am întors acasă, în ziua aniversării noastre, mi-am găsit jupânul cu ochii la fel de strălucitori ca-n prima zi când ne-am întâlnit. După 30 de ani, e foarte clar că asta mă emoţionează.
- Avem robot, face jupânul în loc de :“La mulţi ani, iubita mea, raza mea de soare!”
- Cum aşa? Ni l-au repartizat de la primărie? A aterizat singur? Stai, un pic! Ce fel de robot? întreb, asimilând încet informaţia.
- De ăla, de care voiai tu, cândva, aspirator fără fir...
- Aaa. Păi şi de ce îi zici robot, dacă e aspirator.
- Ce aspirator, măi, e robot toata ziua, ia, uită-te la el. Are wi-fi, gps, bază de reîncărcare unde se duce singur, webcam, continuă jupânul în loc de” eşti la fel de frumoasă ca acu 30 de ani, pişcoţelul meu aromat”.
Mă uit la drăcovenie mai atent. E rotund, mare cât o farfurie de pizza şi costă sigur cât bugetul pe un an al unui sătuc fără canalizare.
Am vrut să cad în extaz dar jupânul era deja praf, aşa că m-am abţinut.
- Îl cheamă Pufuşor şi îl poţi comanda de pe tel…
Postări recente

Teritoriul liber de dresaj

N-am apucat să vă povestesc că ne-a mai răsărit un blănos în casă. De fapt, o blănoasă, e o domnişoară şi se numeşte după cum îi sunt apucăturile, Riţa- Veveriţa. De frumoasă e cam urătă, seamănă cu Chewbacca din Star Wars dar dedesubtul părului care izvorăşte de la rădăcina nasului ca un palmier în fază de expansiune, se iţesc cei mai dulci ochi negri pe care i-aţi văzut vreodată. 
Ştiu, m-am cam muiat la bătrâneţe şi fac să treacă drept dulce, o pungaşă care cunoaşte deja, pe de rost: “Bazele instrucţiei militare  a umanilor din familia de adopţie”.  Jupânul n-a opus niciun fel de rezistenţă. Când se întoarce de la muncă, trece imediat în poziţia “culcat” şi aşteaptă ca domnişoara să-i fluture prietenos coada pe sub nas. Asta se întâmplă numai când nu e foarte obosită sau când jupânul nimereşte biscuiţii ei preferaţi, altfel, se ştie, că domnişoarele nu trebuie să fie foarte disponibile.  Ţine de etichetă. Etichete pe care nu le mai avem pe nicăieri. Nici căşti, nici cabluri. Nici p…

Italia, minighid. Despre transport

Pentru că, în ultimul timp tot mai mulţi prieteni aleg să viziteze Italia, am decis că a venit vremea să grupez diverse informaţii pe care să le pot pasa rapid celor care ar putea să aibă nevoie de ele. 
Transportul
În Italia taxiurile sunt extrem de scumpe, e recomandabil să vă informaţi bine despre mijloacele de transport alternative(Uber-ul nu e autorizat), altfel ar putea să vă coste taxiul mai scump decât avionul.

Vestea bună e că transportul în comun funcţionează extrem de bine, sunt legături bune, rapide, care servesc bine majoritatea punctelor de interes. Şi cu punctualitatea stau bine, chiar dacă o să-i auziţi pe italieni că se plâng de mijloacele de transport, nu-i băgaţi în seamă.
Stă în firea lor să se plângă de tot ce mişcă,  să-i iertăm însă, o fac cu atâta graţie!

 Autobuzele care servesc zona urbană costă în jur de 1,50 euro, zonele extraurbane au preţuri diferite în funcţie de distanţa de parcurs.  De aceea şi preţurile biletelor de la şi spre aeroport costă niţel mai…

Amurgire

Dinspre patru zări  pescăruşi căutând catarg pe țărmul vieții

Legenda clopotarului din San Marco

Există un scriitor, pe numele lui Alberto Toso Fei, veneţian de la 1354 cum îi place să se prezinte, care după multă cercetare şi documentare a strâns o mulţime de istorii şi legende despre Veneţia.  Una din ele, povesteşte despre unul din  ultimii clopotari din San Marco. Cu o statură impunătoare, avea peste doi metri şi nişte mâini uriaşe, clopotarul Zani fu notat de directorul unui institut ştiinţific. Dialogul trebuie să fi decurs cam aşa: - Măi, omule, frumos mort ai să mai fii, ştii tu, oare? Scheletul unui uriaş ca tine, ar fi mândria institului meu şi invidia colecţiilor din întreaga lume. Ce zici, mi-l vinzi mie? Nu-i păcat să-ţi rămână oasele cine ştie pe unde, în loc să câştigi un teanc de bani cu care să trăieşti fără grijă, până la sfârşitul zilelor tale. - Băi, moşnege, mai bine ţi-ai vedea de scheletul tău că tot te caută Balaura cu coasa şi tu umbli vraişte prin târg! trebuie să se fi enervat clopotarul la o aşa propunere. - Păi, sigur, ai dreptate! Aş putea muri înai…

Stikeezmania si metabolismul saltaret

Când fugeau babele prin parc să prindă pokemoni credeam că le-am văzut pe toate, iată, că m-am înşelat. De Stikeez aţi auzit? Nici eu până săptămâna trecută când se întoarse jupânul de la Lidl cu două sacoşe şi trei pliculeţe mici, umflate. Iniţial am crezut că-s bomboane, le-am pocnit rapid să-l sperii pe măria sa Von Pluş (asta ca să-i ţin metabolismul în alertă) şi când colo ce să vezi? Nişte jucării micuţe din gumă, cu piciorul în formă de ventuză. Drăguţe. Două roşii şi una portocalie.
M-am dus repede şi le-am lipit în baie pe dozatorul de săpun, să-l enervez pe măria sa jupânul (tot pentru metabolism săltăreţ, adică).
Astăzi, umblând cu shoppingul pe feisbuc în grupurile locale, unde lumea vinde de la mobilă, telefoane până la oliţe de noapte şi vile cu cinci etaje, dau peste patru anunţuri toate cu cel puţin 50 de comentarii unde nişte mame despletite îşi anunţau dublurile şi căutările de Stikeez(adică moniţoii cu ventuză), cam aşa:
Maria: Îmi lipseşte roşia, gogoşarul şi dovl…

Bepi Sua si curcubeul sufletelor

În Burano, insula colorată despre care v-am mai povestit, pentru textul mai vechi apăsaţi pe cuvântul Burano, există o casă specială care a aparţinut unui om special, pe nume Beppe Suà.  Nu a fost scriitor, nici compozitor, nici conte, nici primar dar modalitatea inedită pe care a găsit-o pentru a-şi elibera creativitatea l-a făcut să devină mult mai faimos decât multe alte personalităţi locale. Numele lui adevărat era Giuseppe Toselli şi a lucrat ca om de serviciu la cinematograful comunal din Burano. Un om obişnuit  care a trăit pe o insulă unde culorile caselor se împart de la primărie pe bază de cerere şi în funcţie de capra vecinului. Dar, iată, că Bepi Suà de pe insula sa colorată a privit în sus, către lumea mare  şi-a observat că lumii îi lipsesc nişte linii, nişte chenare, triunghiuri, cercuri, pătrate şi-o infinitate de posibile combinaţii. Mintenaş şi-a cumpărat pensule şi culori şi-a început să le deseneze în aşa fel ca lumea să le vadă, să nu le mai simtă lipsa, le-a des…