Scaietisme

Seara agitată la emisiunea "Vrei să fii miliardar?" de pe canalul 5 Mediaset. Gerry Scotti vesel ca un piţigoi prezintă bucuros personajul care a reuşit pentru prima dată în istoria concursului de pe tărâm italian, să ajungă faţă-n faţă cu întrebarea de un milion de dolari, fără să folosească niciunul din ajutoarele puse la dispoziţie.  Michela de Paoli  43 de ani, casnică, spală conştiincioasă izmenele soţului albanez în timp ce citeşte cărţi de George Orwell, răspunde fără să clipească la întrebări pe care şi googlosul le mai bâlbâie şi se încurcă, cât pe ce  să abandoneze la următoarea întrebare: Conform Genezei ce a făcut Adam imediat ce a fost alungat din Rai: a adus ofrande lui Dumnezeu s-a apucat de prăşit  a fugit fuguţa cu Eva să facă bunga-bunga  a construit o casă Sfînta Cleopatra, ce poate fi complicat aici? Asta e o ecuaţie cu toate necunoscutele dezbrăcate. Conform Genezei, Bibliei, tribunalului de la Haga, logicii, raţionalului, iraţionalului, un Ada

devenim părinţii părinţilor noştri fără să fi avut suficient timp să fim copii nu mai fluturăm batiste în gară, trenurile fac prea multe op riri între Poli cu părinţii de mână, facem checkin-uri, checkup-uri în limbi pe care sunt prea obosiţi să le mai înveţe mi-e bine, tată! nu plânge!  nu plâng, nu, mi-e doar teamă să nu fi lăsat nepermis de  multe tăceri între noi…

Acum câteva zile am primit acasă, o scrisoare de la policlinica vecină şi prietenă, în care mi se propunea să fac un Pap-test gratuit, la ora cutare, în locul cutare.  Scrisoare foarte clar formulată, cu detalii precise în ceea ce priveşte pregătirea pentru test, descrierea testului,  justificarea oferită pentru o eventuala absenţă de la locul de muncă, numere de telefon  în eventualitatea că nu vreau sau nu pot să mă duc în ziua fixată. Şi cum, n-au trecut trei ani de la ultimul paptest făcut, afară, de vreo săptămână, e la fel de întuneric şi ziua şi noaptea, plouă, de-mi sare cămaşa de plâns depresiv, nu-mi vine să las pe nimeni nici să mă caute nici în urechi darmite în alte zone mai întortochate, mne, zic, să sun să le povestesc că n-o să mă duc. Scenariul era cam aşa: răspunde o voce piţigăiată, eu îi zic că am făcut testul nu demult, le mulţămesc şi gata, am scăpat. Da de unde! La celălalt capăt, îmi răspunde o voce blândă, masculină: - Pot să vă fiu de aj

Pentru că am gripă, jupânul a sacrificat sticluţa de Carmol, ţinută la mare cinste în dulăpiorul cu băuturi " mai vine cineva la tine", turnând-o peste mine. Eu ştiu să apreciez corect un sacrificiu, ştiu că jupânul abia aştepta să facă gripă şi să se ungă  cu miraculoasa loţiune de contrabandă, în această ţară în formă de cizmă, unde nici spirtul nu e albastru, iar zăpada pare din poliester. Apoi, descleştîndu-mi dinţii dârdâitori reuşeşte să mă îndoape cu două aspirine tamponate, una după alta.  - Dacă nu-ţi trece până diseară, îmi explică drăgăstos. îţi fierb o cană din  ţuica aia criminală ascunsă în garaj, cu 30 de boabe de piper şi-un vârf de zahăr ars. - O bei dintr-o dată, zice Vladimir, prietenul nostru rus, venit să ne zică la mulţi ani de Crăciunul  lui, în Boboteaza noastră, după aia pui o pătură-n cap şi stai acolo până dimineaţă, zice ocupat să şi-l desprindă pe Luş, de pe cizme. - Îhî, face jupânul mustăcind, n-ai voie să ieşi de acolo până dimineaţă! Emoţ

  Cred că-s in faza aia în care e musai să schimb ceva şi cum de tunsoare nu-mi vine să mă iau acum, mă tot foiesc prin diverse browsere, instalez- testez, testez-dezinstalez.  Vreo două săptămâni m-am dat huţa pe Epic, un browser indian, destul de simpatic, care are o mulţime de chestioare:  un editor de text foarte fain, to-do-list, cronometru, scurtături pentru feisbuc, tuitere şi alte păsărele, hărţi, anunţuri de joburi de pe toate continentele, jocuri, aplicaţii utile sau mai puţin utile, posibilitatea să-ţi organizezi linkurile într-un fel de sertăraşe-  colecţii, posibilitatea sa scrii în hindi, arabă, vorba aia nu se ştie niciodată, iaca, eu l-am folosit să-mi scriu  numele meu în persiană اینا , dar voi aţi putea găsi lucruri mai inteligente de făcut, ca de exemplu să vedeţi dacă sunteţi sau nu compatibil cu un oraş înainte de a vă muta. De la poeziile lui Edgar Alan Poe la manifestul lui Marx şi Engels, aplicaţiile din domeniul literaturii de limba engleză sunt impresi

La urările mele de An Nou, R. I. M.  mi-a răspuns: "Mulţumesc, tu, dragă Scânteina ( variantă romanţată a Scaietinei), va trebui sa traiesti si mai mult, pentru că va trebui să povesteşti despre mine". Îmbrăţişare Bineînţeles că mi s-a făcut teamă, pentru că niciodată nu am analizat ce anume implică vecinătatea uriaşilor. Mă bucur de fiecare dată  când am posibilitatea să-i ascult, să le zâmbesc, să-i îmbrăţişez, chiar dacă doar prin intermediul feţişoarele galbene ajutătoare, dar nu m-am gândit că aş putea deveni martor al trecerii lor, că poate, va trebui să povestesc despre asta. Multă vreme am crezut că n-am şi eu un noroc clar definit, ci, aşa, din toate câte un picuţ, cât să nu fac reclamaţie la partid, apoi, încet- încet mi-am dat seama că, de fapt, am un noroc cu totul şi cu totul special: să întâlnesc, să cunosc, să păstrez, să am aproape oameni cu totul şi cu totul extraordinari. E adevărat, fizic, n-am avut norocul să cunosc decât câţiva, dar  asta nu prezi

Cu ochii pe sarmale N-am nicio  îndoială, cred că v-aţi prins de acum că tocmai am început un an nou-nouţ.  Eu una nu văd încă nicio diferenţă între ieri şi azi, în afară de faptul că ieri era un vineri şi azi e o sâmbătă care seamănă foarte mult c-un duminică, un duminică e o duminică întunecoasă şi-ncruntată pentru că se ştie curtată de un luni bâlbâit, că poate  nu ştiaţi.   Mă simt ca un şarpe boa ghiftuit cu sarmale, oală şi capac, all inclusive. Am o durere de cap teribiloasă, cred că  de la sticlă de şampanie pentru elefanţi, doi litri şi-un cot, cu care m-am ciocnit pe holul dinspre noul an, ea, hoaţă, vrând să intre înaintea mea. Anul Nou, mda, e ca atunci când începeam un caiet nou. Mângâiam prima pagină cu hotărărea fermă că voi scrie mai frumos, mai ordonat şi cu mai multă grijă pentru colţuri.  Dar minune ţinea trei pagini, trei zile, aşa încât după trei ianuarie nici n-o să-mi mai aduc aminte că e un an foarte nou.  Deja mi se întâmplă de câteva decenii, timp suficie