Extrapoland extrapolarile
Prietena başbuzicului mic, devenită fostă între timp, are dumnealui o viteză în a le schimba statutul că ritmul meu de a povesti nu reuşeşte să ţină pasul. Din diverse motive, Fosta, s-o numim aşa, a decis că limba română i-ar cam plăcea şi s-a înscris la cursurile aferente. Toate bune şi frumoase, numai că obiectul admiraţiei sale păli amarnic odată cu încorporarea istoriei României în cursurile despre dulcele grai românesc. - Ei, draga mea, cum mai merg cursurile de limbă română, îndrăznesc să o întreb într-o seară. - Hmmm, nu aşa bine, mormăie privindu-mă oarecum duşmănos. - Cum aşa, mă prefac şi mai surpinsă decât atunci când am aflat că vrea să înveţe limba română. - Păi aşa o harababură, n-am pomenit! Care mai de care să ocupe România. Pleacă unu' vin alţi patru, pleacă ăia patru vin şi mai mulţi.. şi să nu mai vorbim de ce înghesuială e la faultat pe dinăuntru... De abia aştept să ajung la Hitler, îi omoară pe toţi, se mai simplifică s...