Scaietisme

  Centura de castitate O alta miercuri rasarind dinspre Carmen

V-am mai spus că mă enervez foarte greu? Da, după cum clătinaţi din cap, cred că v-am mai spus. Ei, vă mai spun o dată, ca să fie totul foarte clar si să nu avem discuţii, să nu credeţi că aseară când m-am enervat din nou m-am enervat numai că-s eu nervicioasă aşa de felul meu că nu-s. Păi cum? Mă aşez eu răsfirată pe divan să văz după amar de ani Eurovisionul omeneşte la televizor şi nu cu sughiţuri pe internet, căci deh!aşa cum povesteam aici Italiei i-a trecut supărarea revenind în concurs şi am parte de cea mai mizerabilă transmisiune din ultimii 5 ani. Că tot vorbeam ieri de mumii, ăştia au scos-o de la naftalină pe Raffaella Carrà şi au agăţat-o exact pe mijlocul  ecranului  unde ar fi trebuit să fie proiectat concursul. De poligloată ce se simţea îi turuia gura ca o morişcă stricată, cu replici şi întrebări de un penibil infinit, permisă fie-mi alăturarea. Între două şuviţe rafaelice şi rarele momente de linişte am reuşit să văd şi să aud câteva cântece, nu toate, că unde

Nu ştiu cum o fi prin ţările domniilor voastre dar prin Italia treaba e gogonată şi prezintă umflături. Cadavrele nu se mai descompun. După 10 ani (aici dezgropatul se execută după 10 ani) în afară de faptul că ridurile de expresie sunt mai accentuate şi că eşti cam rigor mortis ,  pallor mortis şi alte câteva chestii care sfârşesc inevitabil în mortis, eşti destul de întreg încât groparul să-şi scuipe în sân şi să te îngroape la loc căci unde e lege nu-i tocmeală şi legea spune că dacă nu eşti oale şi ulcele trebuie să fii îngropat din nou, până te înveţi minte şi putrezeşti. Situaţia devine complicată pentru că circuitul natural al locului de veci în natură vine întrerupt şi morţii proaspeţi rămân de izbelişte. Materialul prezentat la televiziunea italiană îl puteţi vedea aici: Cimiteri al completo Cauzele pentru aşa o ispravă se pare că ar fi trei: - conservanţii din mâncare şi antibioticele care distrug bacteriile responsabile cu ronţăitul pe dinăuntru   Vă daţi se

  Cu scuzele de rigoare repostez textul care dipăruse prin "bunăvoinţa" platformei gazdă. Nu acelaşi lucru pot face în privinţa comentariilor care se pare că-s duse definitiv  pe apa sâmbetei. Dupa ce am z âmbărăcit la aventurile Floricicăi , recent aclimatizată în Spania şi la amintirile lui Dongabone care aniversează deja cinci anişori tot de Spania, m-am gândit să preiau provocarea din final, încercând să răsfoiesc prin amintirile începutului, aici, în Italia.  În fond,  ăsta e al şaptelea an şi 7 e cifră firoscoasă, aşa se spune. N-am cum să uit perioada în care veneam în Italia în calitate de turist folosindu-mă de celebrele vize de trei luni, obţinute numai pe bază de invitaţie şi asigurare, mecanism care asigura vameşilor viaţă prosperă şi-mbelşugată şi nouă, turiştilor de ocazie, iluzia că am omorât balaurul cu şapte capete. Săream vămile c-un tub de extraveral vreo 150 de euro şi câteva seturi de " mama voastră de legiona

Toate miercurile vin de la Carmen !

Acum că lumea a început sa caute pe google “când se pune leusteanu pe iarnă”, îndurerată, vin să vă anunţ că Pletosul a suferit un grav accident cu cauze atât grave cât şi necunoscute, eu, găsindu-l cu anticipaţie abia a doua zi, cu- n membru foarte rupt. Resuscitarea a durat ce-a durat şi din păcate, deşi asistenţă a fost de calitate, membrul rupt a rămas rupt şi aia e! L-am aşezat într-un pahar cu apă de unde îl mai ciupim câte un pic atât din motive de borş de fasole cât şi ca să ne convingem că e mort de-a binelea şi nu comitem cine ştie ce. Ne străduim cât putem să păzim cealaltă bucată din Pletos, ne gândim chiar să montăm o telecameră  care să surpindă zmeul care atentează, noaptea, la integritatea leuşteanului de Italia. Dar vouă? Ce vă mai face leuşteanul , doamnelor şi domnilor?

- Rodica, lasă, dragă, cartea aia deoparte! Uite, vezi c-am avut dreptate? Nici vorbă de ploaie. Soare, aer, verdeaţă, trei cartoane de mititei şi noi doi în colțișorul ăsta minunat. I-auzi cum ciripesc păsărelele... - Nu ciripesc, Nae, croncăne. Unde-ai văzut, tu, ciori să ciripească? - Lasă, dragă, ciorile-s cu treaba lor, uite colo, nişte vrăbiuţe. Vreascuri uscate să căutăm şi-un cântec vesel să cântăm, tra-la-la... - Vaaai, Nae, vai, nenorocire! - Nu-mi spune! Ai uitat micii! - Nae, nenorocire îţi spun! Cât e ceasul? - Să tot fie trei, până-am făcut plinul, până am urcat dealul, până-am coborât valea… -Trei... şi data, ce dată e azi? - Trei, trei august, prima zi de concediu, dragă, ai uitat? Ce ţi se întâmplă? Te-ai lovit la cap, ţi-a intrat ceva în ureche? - Năicăăă... - Au! Nu striga, dragă, sunt aici. Uite, cu-cu, cu-cu! Mă vezi? - Vine, peste jumătate de oră, vine! - Eram sigur! Ai chemat-o pe maică-ta! - Asteroidul vine, Nae! Ne găseşte... - Ei cum o să ne găs

S pune-i spui prostului să-ţi ia boii de la bicicletă şi va fi convins că încerci să-l împungi cu ghidonul. variantă  D acă-i spui prostului să-ţi ia boii de la bicicletă vei fi surprins să afli că aveai o cireadă.

Miercurea fără cuvinte vine de la Carmen .

V -aţi gîndit, maturitatea e o chestie destul de ambiguă. Adică ţi se pune, cine ştie unde, Dumnezeu ştie, când. Varianta mai simplă e să-ţi crească la vârste fragede. „Vai, uite, la el, ce copil matur!”  Copilul zâmbeşte nu ştie exact ce i-o fi crescut dar o vede pe tanti că e entuziasmată că nenea dă aprobator din cap deci indiferent ce-o fi e o chestie bună, nu că l-ar interesa foarte tare dar orişicât, pe lângă maşinuţa lui cu portiere zburătoare mai are o chestie în plus şi o să vadă Gigel că deci el n-are decât jaful ăla de jeep cu farul stâng spart şi atunci? Să bage la cap şi să-i crească şi lui măcar de-un ciuf. Treburile se schimbă când mai creşti şi nu-i nicio şansă să-ţi mai drumul pe balustradă fără să auzi toţi vecinii zbierând la tine cu nădejde:” Ce dracu', domn’ Florică, eşti copil? Maturizează-te odată!” Şi ţi-e ciudă când vezi că rolurile s-au inversat şi Gigel are două jeep-uri cu farurile intacte iar  tu nu mai încapi în maşinuţa jme’ pe care-o ţii