Omul când n-are ce face se duce pe internet, vâjjj încolo- vâjjj pe dincolo şi gata! îşi găseşte de-a treaaabă! Eu, executând mişcările vâjâitoare de care vorbeam mai sus, m-am ales cu adresa unei camere video proţăpită în vârful unui cuib de vulturi pescari. La început am zis, neah! ce să fie şi asta, mai ales că atunci când am dat peste link era în cucurigul nopţii şi auzeam doar un fâş-fâş suspect de frunze, dimineaţa următoare mi-am adus aminte de poveste şi m-am pus să controlez dacă e adevărat şi avui norocul să nimeresc tocmai la ora mesei. În cuib, mama vultur adusese un peşte mare, nu mă întrebați ce marcă, n-avea etichetă și eu fără etichetă nu deosebesc o balenă de o plătică, mai ales aşa, bucăţi fără cap şi fără coadă în cioc de vultur, şi pufanii în număr de trei încercau să înfulece cât mai repede şi cât mai mult. Mă rog. Ideea e că acu' sunt tare ocupată. Dacă, iniţial voiam să-i transmit coanei mari, că ar trebui să le diversifice alimen...