Floricică, floare coaptă
Renata, de care v-am mai povestit, aici , nu-şi prea permite să aibă multe idei la locul de muncă. Nu că i-ar da pe dinafară dar, na, oricui i se poate întâmpla. Zbang, ideea coboară ca un elefant pe o pânză de paianjen şi-ncepe a-ţi flutura deasupra nasului. Inexplicabilul exces de zel cu care a inundat o plantă mai pleoştită de pe masa ce tronează în holul somptuos al hotelului a băgat-o într-o încurcătură de zile mari. O să spuneţi, eh, ce mare brânză, ce mare veste- poveste? Din start, aşa cum vă spuneam, faptul că Renata umblă cu idei poate evolua într-o situaţie cu potenţial periculos, mai rămâne de subliniat că într-un hotel, guvernanta decide când şi dacă creşte iarba, din ce parte răsare soarele cât dar mai ales când o floare are nevoie de apă. Întrebarea: “Renata, ai udat floarea aia, cumva? Guvernanta a zis să nu-o udăm” i-a scurtcircuitat neuronii într-o fracţiune de secundă. Odată tărăşenia făcută cum dregi busuiocul, pardon Anthurium-ul? Dacă nu