Scaietisme

Cum, Rareş e în clasa a şaptea, au început de vreo două luni şedinţele alea super- plictisitoare despre orientare profesională. La câteva am tras chiulul cu neruşinare, pe aia de aseară, din păcate, n-am putut s-o evit. Un moșulică simpatic, căruia după uşurinţa cu care îi puteam da 60 de ani, cu siguranţă avea 90, începe să povestească făcând slalomuri lungi pe lângă lună, despre cum, universitatea dumnealuiului face o mulţime de eforturi să orienteze copiii patriei italiene. Toate bune şi frumoase până când, anunţă surăzător şi mândru, nevoie mare, fixându-mă tocmai pe mine că ei încep orientarea încă de la grădiniţă

Povestea lui Alessandro pare scrisă de un scenarist de duzină. Născut într-o familie bogată spune că i-a lipsit tocmai dorinţa de a dori ceva. Pe principiul, celui care are i se va mai da, viaţa lui a continuat fără niciun fel de inconvenient financiar. A devenit un broker de succes, maşini, case, iahturi, călătorii, distracţie, o familie reuşită, pe scurt, una din acele vieţi, la care privim, câteodată, cu nasurile lipite de geam. Până când, povesteşte el calm, are o discuţie cu o prietenă care se arăta foarte îndurerată de viaţa copiilor săraci în lume. Îi strigă prietenei că e o ipocrită pentru că nu poţi să te arăţi îndurerat iar mâine dimineaţă să te duci să-ţi o cumperi o geantă de 2000 de euro. "Fă ceva sau

Găleata mea cu storcător şi mop cu coadă telescopică  se numeşte Mosè (Moise-pentru prieteni). E foarte deşteaptă. Desparte apele cât ai stoarce din mop. Aia murdară în partea stângă, aia curată în partea dreaptă. Cine inventează mopul ăla suficient de inteligent să despartă apele sufletului? Aia murdară în dreapta, aia  curată în stânga. Aşa, pur şi simplu, cât ai stoarce din mop...