Postări

Se afișează postări din mai, 2018

Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Stikeezmania si metabolismul saltaret

Imagine
Când fugeau babele prin parc să prindă pokemoni credeam că le-am văzut pe toate, iată, că m-am înşelat. De Stikeez aţi auzit? Nici eu până săptămâna trecută când se întoarse jupânul de la Lidl cu două sacoşe şi trei pliculeţe mici, umflate. Iniţial am crezut că-s bomboane, le-am pocnit rapid să-l sperii pe măria sa Von Pluş (asta ca să-i ţin metabolismul în alertă) şi când colo ce să vezi? Nişte jucării micuţe din gumă, cu piciorul în formă de ventuză. Drăguţe. Două roşii şi una portocalie. Rosioarele mele M-am dus repede şi le-am lipit în baie pe dozatorul de săpun, să-l enervez pe măria sa jupânul (tot pentru metabolism săltăreţ, adică). Astăzi, umblând cu shoppingul pe feisbuc în grupurile locale, unde lumea vinde de la mobilă, telefoane până la oliţe de noapte şi vile cu cinci etaje, dau peste patru anunţuri toate cu cel puţin 50 de comentarii unde nişte mame despletite îşi anunţau dublurile şi căutările de Stikeez(adică moniţoii cu ventuză), cam aşa: Maria

Bepi Sua si curcubeul sufletelor

Imagine
În Burano , insula colorată despre care v-am mai povestit, pentru textul mai vechi apăsaţi pe cuvântul Burano , există o casă specială care a aparţinut unui om special, pe nume Beppe Suà.  Nu a fost scriitor, nici compozitor, nici conte, nici primar dar modalitatea inedită pe care a găsit-o pentru a-şi elibera creativitatea l-a făcut să devină mult mai faimos decât multe alte personalităţi locale. Numele lui adevărat era Giuseppe Toselli şi a lucrat ca om de serviciu la cinematograful comunal din Burano. Un om obişnuit  care a trăit pe o insulă unde culorile caselor se împart de la primărie pe bază de cerere şi în funcţie de capra vecinului. Dar, iată, că Bepi Suà de pe insula sa colorată a privit în sus, către lumea mare  şi-a observat că lumii îi lipsesc nişte linii, nişte chenare, triunghiuri, cercuri, pătrate şi-o infinitate de posibile combinaţii. Mintenaş şi-a cumpărat pensule şi culori şi-a început să le deseneze în aşa fel ca lumea să le vadă, să nu le mai simtă lipsa