Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2009

Poliţia cusutului

Uf, Dane! Virgulelelelele mamei lor! Sufăr rău de boala asta de când mă ştiu. Eu o numesc virgulită, maică-mea zice că-s „carenţe gramaticale grave”, pe tine, nu te întreb, să nu te pun în dificultate aşa că preiau ideea .
Virgule cu autoservire!
Pun patru rânduri de virgule la sfârşit şi cei fără carenţe de alea să şi le aşeze unde simt nevoia.
Şi, ca şi cum, nu era suficient că jumate de secol n-am învăţat atâta lucru pe limba mea mă zvârli parşiva asta de viaţă şi-n imaşul italian, unde lucrurile se complică vertiginos că au ăştia atâtea litere duble în fiecare cuvânt că ţi se face lehamite să-l mai scrii.
Noroc de corectorul meu personal, başbuzicul mic .
- Doi le „ll” , mama, si doi de „ss” şi acum doi de „zz” şi „e” ăla e cu accent, nu-l auzi?
- Ce să aud?
- Când zici „perchè”, ce auzi?
- Păi ce zici, adică „perche”, doar nu-s surdă.
- Nuuu, tu zici „perche” eu zic „perchè” cu è
- Pentru că te dai şmecher de aia... eu nu văd nicio diferenţă.
- Ţi-am mai spus, italiana e o limbă m…

Prietenului meu, Uriaşul

Cred că, a venit momentul să-ţi dai voie să fii slab, mic, neputincios, trist, frustat, plângăcios, patetic, urâcios, nesuferit, furios, îngrozitor de furios...
Plângi, ţipă, urlă, priveşte-te în oglindă şi hohoteşte până la epuizare, situaţia nu e nicidecum roză, ţi-ai câştigat dreptul să-ţi plângi de milă.
Permite-mi să bocesc lîngă tine, să stăm amândoi cu nasurile roşii, fără multe cuvinte, până ne convingem că am plâns toate lacrimile lumii, ştii, asta ar fi o altă fotografie pe care n-o s-o avem.
După aceea ne vom sufleca mâinile şi ne vom apuca de treabă.
Eşti pregătit?

Sărmăluţe poale-n brâu

Dane, n-ai să crezi! Astă- noapte l-am visat pe Ceauşescu. Stăteam la masă împreună, la un fel de party- praznic cu mese lungi şi colivă cu bombonele albastre şi vorbeam.
De fapt, mi-e foarte clar că-l întrebam într-una şi el îmi răspundea foarte politicos dar nu-mi aduc aminte nimic.
Şi-acu’ că eu am avut tet-a- tet-uri nocturne cu Ceauşescu şi că el arăta foarte şic n-ar fi până la urmă aşa de neobişnuit, ciudăţenia s-a lăţit de-a stânga drept în patul conjugal unde năucită şi încă adormită îi spun jupânului:
- Îh! Ştii pe cine am visat?
- Îhm?
- Pe Ceauşescu.
- Şi eu.
- Cum şi tu?
- Şi eu.
- Mă iei peste picior? dau să mă trezesc la el.
- Nu, era aşezat la o masă de aia lungă de praznic şi eu eram ospătar...
- Ia te uită!!! Înseamnă că m-ai văzut.
- Nu, nu te-am văzut. Serveai şi tu?
- Stăteam de vorbă cu el, la masă.
- Păi da, unu cu sapa altu’ cu mapa.
- Hmm... înseamnă că tu mi-ai pus sarmalele pe pantaloni.
- Nu cred, am plecat după ce-am aşezat aperitivele. Băgaseră portocale la Buium, acu…

La mulţi ani, Doru!

Într-o dimineaţă scot la raport piticii şefi, flancul stâng şi flancul drept.

- Permiteţi să raportez piticii din stânga: au urechile tăiate, unghiile curate şi scufiile apretate!

- Permiteţi să raportez, piticii din dreapta: sunt cuminţi, se spală pe dinţi şi ascultă de părinţi!

- Bravo! Sclipuricii?

- Raportăm în cor: sclipuricii studiază cu spor de zor să devină licurici.

- Licuricii?

- Avem un licurici care a absolvit şi s-a făcut pitici. Ceilalţi treisute patruzecişinouă stau pe ouă, în curând vom avea treisute patruzeci şi nouă de plicurici mici- mici.

- Hmm... Eu zic să număraţi din nou. Între emisfere, pe coridor v-a rămas un cascador. Ce- o fi? Plicurici, sclipurici, licurici sau pitici?

- E prea ciufulici pentru un pitici, destul de prea înalt pentru celălalt, sclipurici- muşchetari cu ochelari n-avem, nu e avion deci, raportăm în cor, pare a fi un spion cu lornion.

- Vai, ce situaţie mai bine făceam insolaţie. Acum vor şti toţi că am trei mii patru sute douăş’cinci de pitic…