Autobuz, ora 8 dimineaţa, anul Domnului 2012 Şoferul, marca Matrix, ochelari fumurii, mănusi negre, s-a sculat cu fundul ţuguiat spre în sus. Se vede după cum frânează, brusc, de parcă staţia în care aştept a apărut peste noapte ca o ciupercă după ploaie. Odată cu mine urcă şi-o bătrână cu-n căţel. Au cu siguranţă cam aceeaşi vârstă. Cu picioare tremurânde, amândoi, se îndreaptă spre un scaun liber. Şoferul Matrix vigilent ca un controlor spaţial constată că patrupedul nu are botniţă. Bătrâna îi promite că o va pune imediat ce va ajunge sa se aşeze, invocând stabilitatea precară. Se ţine de cuvânt după ce extrage botniţa din şapte pungi-punguliţe(le-am numărat). Căţelul nu protestează, stă cu capul întins să-i uşureze stăpânei manevra. Imediat după asta, însă, întreaga sa atitudine se schimbă. Capul în jos, coada între picioare, spăşit. E atât de slăbit şi de bătrân încât botniţa pare mare şi greoaie. Încetişor, la fiecare zdruncinătură botniţa îi mai alunecă cu câ...