Blog plecat în vacanţă
Sărbători fericite şi luminoase! Powered by ScribeFire .
Postări
A fost dar s-a terminat...
Aflu de la italieni care şi ei au aflat de la Reuterşi, acu' 10 ore şi 48 de minute că: "Astăzi, Curtea Constituţională a României a validat rezultatul alegerilor, declarându-l învingător pe Trăian Băsescu, punând punct astfel, crizei politice şi economice care bloca ţara." Waw! Asta înseamnă că de la graniţă în jos, Dunărea a început să curgă mieros? Românii stau în căsuţe de turtă dulce, ronţăind picioruşe crocante de spiriduşe? Stimaţi concetăţeni Fiecare român care este să iasă în faţa blocului c-o lopată pătrată sau mă rog decât să fie lată atâta lapte şi miere provoacă colecistul la fiere pe cuvânt Care criză? Fleacuri, dom'le! Am ciuruit-o şi pe asta.
Bă, diasporă
Cine eşti tu, bă, diasporă, să vii să-mi votezi mie, preşedintele care este? Cine-ţi dă dreptul, să dai cu ştampila, bă? De ce n-ai stat, bă cu mine, să-ţi fie greu, să suuuferi, bă, auzi, să suferi pân' te pişi pe tine ? Să te doară, bă, la Mioriţă, să-ţi îneci amarul în trăscău, să te duci acasă să-ţi baţi nevasta şi copii, de durere, băăă! Ce-mi spui tu că munceşti doişpe ore, păi ce munceşti pentru mine? Pentru tine munceşti, bă, nu pentru mine, să-ţi intre bine în cap! Trimiţi bani acasă? Păi şi ce îmi trimiţi mie? Îi trimiţi lu' mă-ta şi lu ta'tu, bă, diasporă ! Trăieşti în lux prin străinătăţuri, mănânci caviare şi brânze mucegăite, te dai în merţane, întorci banii cu lopata şi vii să-mi spui mine pe cine să-njur? Luaţi, dom'le, careva, dreptul la diasporă. Ce drepturi are ei şi de ce? A plecat să trăiască bine şi a fugit ca nişte laşi? Acu' ciocu' mic, până nu te dau afară din ţară, bă, diasporă! Adaugire necesară, se pare: Oameni buni,
Moş Nicolae există!
De Sfântul Nicolae aud: cu-cu! cu-cu! la uşă. Sunetul m-a speriat îngrozitor. De când am pus plăcuţa cu:”Pericol de electrocutare!” nimeni nu a mai atins soneria. Vecinul de deasupra după ce a fost lovit de fulger, a uitat literele. Pentru el am desenat pe uşă, cu vopsea roşie, o faţă de mort cu oasele aferente. Râde foarte tare şi se miră cât de bine semăn cu Stolojan din profil. Curios, încerc să deschid uşa deşi manevra îmi reuşeşte foarte rar.De când mi-a instalat nea Mitică yala pe invers -aşa nu te pradă, nenicule, nici un hoţ!- întotdeauna ies pe geam. Desfac yala cu şurubelniţa. Vecinul are răbdare că şi lui i-a instalat nea Mitică antifurtul tot aşa. Nu închide niciodată uşa pentru că stă la etajul al treilea. Până la urmă reuşim. Pe vecin îl scot din cadă pentru că a vrut să intre ca berbecu-n Troia. Mai bine îl mai lăsam. Are nişte buzunare de popă şi toată apa s-a scurs pe parchet. E supărat pentru că a ieşit culoarea din cămaşa. Are pielea foarte roşie. Eu cred totuşi c
Apus de soare
Păsări spre cuiburi Arogant, soarele-n geam Cât jeg pe faianţă! Powered by ScribeFire .
Eu sunt Poetul
E primăvară. Muştele şi ţânţarii se întorc la viaţă. Cerul e albastru. Soarele e galben. Mieii zburdă. Sau mehăie. Zburdă şi mehăie. Aş mehăi şi eu din preaplinul inimii mele dar nu pot. Nu mă lasă constituţia. Pentru un miel de doi metri douăşdoi ca mine, imaşul pare o batistuţă de cucoană simandicoasă. Ş-apoi, eu am configuraţie de poet. Poetul e prin definiţie trist. Nu zburdă. Poetul suferă. Toate durerile lumii îi stau ca un ghem uriaş în stomac. Lumea e doar un pretext uşor turtit la poli. Poetul e o rană uriaşă pe obrazul ei. Poetul face ulcer. Cu nişă sau fără, nu contează. Neapărat cronic. Gastrita mea pe fond nervos promite mult. E foarte aproape de pilor. Nu trebuie decât să confirm. E primăvară! Poetul are nevoie de primăvară. Doar primăvara îl face să se simtă mizerabil, mic, cocârjat, bicisnic... un vierme care se hrăneşte ascultând freamătul proaspăt al naturii. Cu fruntea ating norii şi luna mi se sprijină pe umăr. Toate femeile simt aceeaşi nevoie, în preajm
Toamna se numără veneţienii(III)
IV- - Tii, Vetuţă, pe aici ţi-i drumul dacă nu vrei să te scrânteşti la minte. Ei, n-avea dreptate, tătuca? Basta şi- avanţa un ciomag la un car de oale! Ce caut eu să mă uit la indiciuplinaţii ăştia în loc să-mi văd de ale mele ? Dă-te, mă, la o parte cu cartonul ăsta... vezi, poate te pune năcazul să te lipeşti de vetrinele farmaciei că te găsesc mai repede decât gipiesul lu' Costache, zbieră Veta, în retragere. - Veto, strigă deznădăjduit Bepi văzând firele acţiunii bălăngănindu-se periculos prin piaţă. - Nicio Veto, nea Bepi! Arangiati cum ţi-a trece prin tărtăcuţă! Pe mine nu mă mai frega un cazzo, iaca! Acu' s-a uscat, mergi de vorbeşte cu doctorul, nu la el veniseşi? Că doar sunteţi de-acelaşi neam şi s-a pricepe el, de ce vă învârtiţi aşa prin piaţă, ca muştele pe slănina sărată, încheie tratativele Vetuţa, dintr-o simplă mişcare a mopului. Bepi molfăie un protest firav între proteze, protezele clămpăne adoptând poziţia „Dreeepţi” imediat după: „ un-doi”.