Prin lumile lui Liviu Nanu
A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num
Super ideea!
RăspundețiȘtergereApropo, de ce nu mai postati texte? Am vazut ca aveti. Sau faceti ca mine, le pastrati, poate, poate vor fi mai mai?
Dorulet
Exact, Dorule-vrăjitorule! Mai au nevoie de bibileli şi trebuie să-mi vină pofta, ştii cum e. Mă bucur că ţi-au plăcut trandafirii mei precupeţi:)
RăspundețiȘtergereDrag de tine!