Scaietisme

Câteodată plec din mine zile întregi de parcă mi s-a urât cu binele sau poate tocmai de aia... se spune că la capătul lumii există un târg de trupuri poţi să vezi cum e să intri în pielea altuia discrepanţa dintre cerere şi ofertă e foarte mare ne explică tanti Jeni de la casierie graşii atârnă precum costumul de mire în odaia cea bună, ani la rând nu prea se înghesuie nimeni să-i încerce toţi încearcă să-ncapă în cei slabi cu cât eşti mai schilod cu atât ai mai multă căutare, e şi mai ieftin. Obişnuiam să plec din mine zile întregi De parcă mi se urâse cu binele sau poate tocmai de aia dacă n-ai acţiuni la bursa de piele e mai indicat să rămâi între organele tale continuă tanti Jeni amabilă trupurile de camuflaj ca al tău nici mari, nici mici, nici graşi, nici slabi, nici frumoşi, nici urâţi, nici- nici sunt destul de bine cotate. stai pe tine, fătucă, dacă nu vrei să rămâi cu duhul pe dinafară e şi mai ieftin.

Am să înfiinţez tribunalul florilor părăsite! Un trandafir uitat pe bordul maşinii, E la fel de trist ca un căţel lăsat singur în casă, ca un copil abandonat pe treptele bisericii. Mai ales dacă e galben Mai ales dacă e roşu... Trandafirii albi poate că ar merita câteodată Să vedem dacă le mai dă mâna s-o facă pe imperturbabilii.

Pentru că Universul complotează împotriva mea scoţîndu-mi în cale, fel de fel de imagini care mai de care mai poetice, mă răzbun şi zic:  astăzi, de ziua poeziei, poezie să curgă : Muza inspiratoare La umbră de brad Porcul abia aşteaptă Masa de Paşte ^-^ ^-^

Dup-o acurată expertiză Pricepând că-n ţară e o gravă criză Pescăruşa Cara Nicoletta A decis să-şi vândă bicicleta Nu îi fu prea greu deja se ştie Printre zburătoare, Bicicletele au foarte mare căutare Ce-o să faci acum cu banii, Nicoletto? O întrebă din vârf de par hulub Alberto Știi, am absolvit magna cum laude Facultatea de finanţe Per Pennate Pentru câteva bobiţe de muştar Pot să-ți dau Sfaturi în domeniul financiar Ah, eu nu știam că-ţi trebuie vreo şcoală Să stai aşa, cu-aripile-n poală Cam umblă vorba la San Marco-n piaţă C-ai fi rămas cu penele din faţă. ŞI că soţia dumneata huluba Gina Te-a alungat Prinzându-te la flirt cu Colombina. Mult prea stimată Cara Nicoletta E inutil să argumentez cu verigheta E de bonton în cupluri cu prestanţă Să nu discuţi scăpări de circumstanţă Huluba Gina ştie că-s poet, că-s voiajor un trubadur contabil Dar cu-n trecut impermeabil. Nu poate să mă-nfoaie nicio grijă, asta-i cla...

Şi-o joie dodoloaţă, nătăfleaţă precum un Buddha meditând într-o ciupercă...

Miercurea mironosiţă vrând să placă tuturor flutură a sa rochiţă bâţâie dintr-un picior bietul Soare fâstâcit şi ruşinat se apleacă s-o privească pe bondoacă et voila! s-a combinat. eh, ce vervă, ce vâltoare toţi profită-n graba mare fiecare scoate-n soare tot ce are: bube, dosuri, mucegaiuri pălării, ciupercării două ciufuri de răchită se expun fără pudoare pretinzând că vor să prindă fără cremă protectoare bronz de mare

Mă-ntreb: de la o luni ceţoasă ce-ar putea să-nveţe o(un) marţi cu identitate sexuală orşicât dubioasă? Poate, câteva şugubelnicii: despre cum se agaţă potcoave de cai zurlii pe boturile maşinilor mai puţin fistichii sau cum poţi face doi copaci cu prestanţă să înţeleagă că, în ultimă instanţă, sensul giratoriu nu e doar un semn de circulaţie ci, cu doar un strop de imaginaţie poate deveni o adevărată filozofie de viaţă...

 La liturghie Stane de piatră îngerii De după gratii

poate crezi că am uitat, poate crezi că nu-ţi mai ştiu mirosul pielii, poate îşi închipui că am uitat cum îţi sta linia vieţii în palmă, poate crezi că nu mai ţes poveşti, poate eşti convins că nu mai ştiu să mă transform în spiriduş, poate ai uitat cum şoptesc  descântece peltice poate ai uitat zâmbetul ce mi-a crescut demult pentru tine, ca o aripă de înger ciufulit poate încerci să te convingi că ţi-e mai bine aşa  fără să mă mai găseşti, fără să mă mai aştepţi,   poate că împreună încercăm să credem că viaţa     normală        reală          fără niciun pic de magie e mai sigură,            e mai clară,             fără fluturi mici în stomac,              fără bucurii mari născute din vorbe mici ...

“Ş-odată vine vântul cel rău şi ti ogoaie, ti lasă bolunz, că, Boala, să ştii, copchilă, niciodatî, da’ niciodatî nu vine sîngurî sau nichiamatî ”                                                  ţaţa Tiţa  lu’ Nică a lu’Popovici Şî cum stăteam eu cu mine în  tindă oţărându-mă la un ciob, dintr-un hârb de oglindă care, spurcatu’, mă vedea atâta  di umflată ca un aluat plămădit în covată cu bucile cât fundul de mămăligă de la stână, ăla de-i faci ocol într-o săptămână, cu ţâţele   bătătorind prafu-n grădină “ Di la minte puţînă toate sî trag, copchilă ” Eh, ţaţă… Lasă-mă să mă sfădesc să mă ocârăsc să mă oţărâsc să mă flocăiesc Eu şi cu mine… De peste mări şi peste ţări, auzind sfada, ocara, oţărala o Boală luînd...

Iubito, ţi-am vorbit despre infinit Despre dreapta centrului imaginar al intersecţiei Despre frecările tangenţiale şi traiectoriile postimpact Despre puncte, segmente, drepte paralele Despre mai mare, mai mic și egal. Ş-apoi... Bisectoarea mea, Întâlnind unghiul tău drept S-a transformat într-o linie frântă Sfinte Sisoie! Ai fi putut să-mi spui că ai făcut matematica cu Pitagora!

Parodie după poezia " Pe lângă boi " de George Coşbuc Pocnind din clonţ ca un bărzoi, Bodogănind, el a trecut Oh, boy! Oh, boy! Şi de pe clonţ l-am cunoscut, Trei dinţi din faţă i-au căzut Când m-a muşcat şi s-a zbătut Să iasă din război. Şi-n covoraş m-am încâlcit Şi-n graba mare am spart un geam, Şiu eu ce mi-a venit! Cu oala-n cap l-am nimerit Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam Dar era-n zori, şi m-am gândit, Să întreb cum a dormit. Şi, vezi, aşa-i el, nu ştiu cum! Mi-a tras un pumn, lovind pieziş Să mă trântească-n drum. Dar eu , de gatul lui m-am prins Si pleoapa-i stângă i-am atins În palmă-mi, ochiu-i s-a prelins Şi rău ce-mi pare-acum! O, nu mi-e că am sângerat Şi că mi-a scos aşa cucui Dar mi-e ca e păcat! Covor ca ăsta-n piaţă, nu-i Si peste pată , ce sa-i pui? (Am cap si parca nu-l mai am) Că boy-ul toată ziua lui, Mă bate supărat!

Mark Wickens. dimineaţa, un vultur pleşuv desena cercuri mari deasupra noastră. prin arşiţa amiezii antilope sprinţare săreau din tufişuri. în lumina blândă a amurgului focile se pregăteau de culcare. iubitule... tu eşti sigur că toate drumurile duc la Roma? Powered by ScribeFire .

De departe, am văzut cât eşti de frumos De departe, am văzut cât te doresc deja De departe, am văzut că tu eşti cel aşteptat Cînd te-ai apropiat, mi-am dat seama că... De departe, nu văd mai mult decât o curcă chioară. (adaptare) Powered by ScribeFire .

mi-a crescut poezia precum părul în nas la bătrâneţe şi doar toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească foarte devreme de exemplu sânii vedeţi poezia asta o să devină foarte interesantă de la a doua strofă care deja cred că a început aşa că mai lungim si-ii-la-aa-be-ee-le până mi se vascularizează şi penisul poetic cu care cacofonic vorbind voi întoarce brazda mănoasă a patriei la vremea secerişului treiera-voi mi se pare mie sau am trecut la stofa a treia fiorul e mai puternic se simte nu e pe vine clar două hectare de poezie în vers rogvaiv ce dreaq, dom’le suntem în anul 2007 lună, cai şi fluturaşi au văzut şi strămoşii iubite mă voi spânzura de stomacul tău cu uterul meu flauşat asta-i clar şi aici vorbesc atenţie abscons despre un simbol anume cineva o să se prindă şi o să-mi povestească şi mie by the way între mine şi tine atâtea refreshuri stinghere mereu laşi pasta de dinţi fără capac unde mai pui că o storci de la mijloc ca p...