Mortii lui Nicolo
Nicolo alias Kikolo a crescut. Are deja 9 ani, îmi spune cu o undă de tristeţe în glas. - De ce eşti trist, Nicolo, lumea se bucură de obicei când mai împlineşte câte un anişor... - Îmmm... - Îmmm, ce? - Şi eu mă bucur dar asta a fost acum cinci zile, acum am o altă problemă. Oftează şi mă priveşte cu albastrul ochilor drept în suflet. Tristeţea s-a dus singură să-mi scoată batista din buzunar, sunt pregătită să aflu ce nenorocire s-a abătut pe nişte umeri atât de mici. - Ce problemă, Nicolo? Spune, repede, n-o lăsa să se aşeze, s-o rezolvăm. - Nu poţi, Ina, nu poţi şi iarăşi mă priveşte albastru. - Ai uitat că eu mă pricep la magie? Câte minuni am făcut să se întâmple? - Multe... - Vezi? Zi, repede! - Astăzi, la şcoală, am vorbit despre morţi. - Ah, ce subiect interesant! Păi, despre morţi numai de bine, Nicolo, aşa se spune! De ce? - Cum, de ce? - De ce aţi vorbit tocmai despre morţi şi nu despre ziua recoltei, de exemplu. - ...