Scaietisme

Am semănat panseluţe şi au ieşit  multe ciuperci marca pălăria șarpelui,  colecția de toamnă.  Când am cerut explicaţii mi s-a răspuns, pe un ton strident, că în urma unor revendicări sindicale panseluţele au  obţinut dreptul la protecţie împotriva irigaţiilor în exces. Deci, dragă toamnă,  poți să ieși un pic afară din primăvară asta? @@@ Când am fost lăsată la vatră din funcția de spiriduș nălucuș am fost tare supărată. Pentru că,  uite,  fără  bagheta magică nu-mi mai reușesc  nici lamulțiani-ul peltic,  nici scăpărările prin rotire, nu-mi mai iese nimic. Decât poate un plic... pardon, pic. Scuzaţi, sunt obosită. De aia, zic. Cine să aibă nevoie de un spiriduş obosit? Toată lumea se aşteaptă ca spiriduşii să spiriduşească câte ceva nu să adormă pe ei lângă uşorul uşii. Ce de şşşşşş-uri! Noroc că nu trebuie să citesc fraza de mai sus...

Boicotez de una singură şi nu prea, pentru că şi Von Pluşul e de acord că nenea ăla merită o lecţie.  Să vă explic.  De când ne-am îngrăşat(eu puţin, pe la cusături vreo 6 kile, Von Pluş numai vreo două dar  toate pe şale) ni s-au prescris plimbări tot mai lungi şi dese, aşa că, în cea mai mare parte a timpului verificăm agale şi insistent frunza, iarba dar mai ales copacii de pe teritoriul orăşelului în care locuiesc. Nimic nu mişcă fără ca noi să ştim deja că o să mişte, nimic nu se vântură fără ca noi să băgăm de seamă.  Mă rog, fiecare pe banda lui de înălţime, Von Pluşul cu condicuţa lui, eu cu a mea.  Zi minunată, însorită, păsărele, eu cu evidenţa copacilor înfloriţi, Luş  măsoară gradul de umiditate la nivelul tulpinii, când  ochiul meu stâng  dă alarma: magazin nou la orizont!  Arunc repede ochiul în misiune de recunoaştere între rafturi şi ce să vezi, câteva cutii din Ursus-ul carpatin îşi împart spaţiul, galant, cu câteva Timişorene. Mai fac o ocheadă rotată