Consecventa cea de toate zilele
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpj3cBCP4Ri3p_gKDyqsOfeXGZelJ5zdgAqGzJ01tN8YddqaurxZqG8z1TDHkajSIPNQQzSpPCyWwE63AG0HKDfpJesA7UWwat-bqJXqTEjwo2qCgwE7W9eeKxG3VPKLbM8qtW8c6o4i0/w198-h200/carte+citit.jpg)
Cam aşa . La 52 de ani ai mei, îmi agâţ consecvenţa de consecvenţa unui tinerel. Mă sprijin şi de el şi de ea, de consecvenţă, adică. Înalt, frumuşel, mereu pus la patru ace, fiecare buclă e buclată atât cît trebuie, fiecare dungă e milimetric atît cât trebuie, lângă geantă ţine o sacoşică termică unde şi-a pregătit prânzul, sigur, vegetarian, se vede de la o poştă că e predispus genetic să ronţăie morcovi şi alte chestii buruienoase, îţi dai seama după piele, alură şi felul unduios de a se mişca. Se aşează calm, impasibil, forfota din jur nu-l atinge, pare băgat într-o bulă în care nu pătrund sunete, scoate o carte şi începe să citească fără să privească în jur, fără să clipească. Pac, ţac, o staţie, două şi la a treia coboară. Rămân mereu surpinsă. Eu, pe o distanţă atât de mică, n-apuc să găsesc nici batista în propria-mi geantă care pare să-şi schimbe mereu geografia. E atât de reconfortant să ştii că, plouă, ninge, aglomerat sau mai puţin aglomerat, băiatul acesta va urca de