Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2011

Bill Gates, geotagul si chilotii mei cu bulinute

Pozele mele sunt împrăştiate în toate punctele cardinale din cele patru calculatoare din casa, in dubluri, în tripluri(se zice?), mă rog,  în foarte multe exemplare, oricum.
În cartela cu "fotografii ziua lui Alex" sunt aceleaşi fotografii cu cele din cartela "fotografii- ziua mea" pe care Alex le-a copiat în partea sa de computer şi care seamănă extraordinar de mult cu cele din cartela "Aniversare Alex" pe care a pus-o jupanul pe desktop şi aş putea să jur că sunt identice cu cele din cartela pe care a creat-o Rares: "Compleanno di mio fratello".
M-am apucat de multe ori sa le triez, sa le etichetez dar clachez, de obicei pe la a zecea cartelă.

Că tot stau vreo două zile pe mal cu roţile-n sus, zic, hai să folosesc programul din dotarea lui Nicuşor, netbookul meu foarte mic, dotat cu-n windows 7 care, până se aprinde( deşi e mai gol decât frigiderul în vremuri comuniste), am timp să-mi fac unghiile, mustaţa şi o tocăniţă de ardei cu smântână, p…

28 septembrie

Am urmărit cu atenţie de la bun început treaba cu amestecul de limbi, pentru că eram curioasă când şi cum se va produce  trecerea la rotaliana.
După  trei ani deja se insinuau duşmănos tot felul de  dubii, după sase, unele cuvinte  par mult mai la locul lor decât cele româneşti:  plăteşti bolletta la lumină, ceri o impegnativă doctorului pentru un consult de specialitate, constaţi că ăştia iar fac sciopero şi nu grevă.
Oricum, nici nu cred că sciopero e tot una cu greva. Scioperatul italian e cu specific în specific ca să zic aşa. Mai ceva decât pizza sau pasta, cred că deja au băgat-o la omologare.

***
- Ai făcut foarte bine, mama, că ai insistit să vorbim româneşte corect, îmi spune Rareş serios.
- Ha, se pare fară mult succes, Nu se spune insistit ci insistato, îi răspund mândră de mine ca un steag fruntaş.
- Oh,  hohoteşte Alex incredul, voi doi vă auziţi sau trebuie să vă înregistrez? Corect e“a in-siş-ta” silabiseşte savant, despre verbul ăsta aţi auzit?

***
Blogger-ul are mode…

26 septembrie

Nu ştiu dacă e de bine sau  de rău  dar încetişor, aproape pe furiş se produce desprinderea de românească, româneşte, România, românesc, indiferent  că e vorba de mâncare, emisiuni, ştiri, bucurii, dureri, succese, insuccese.
Nu e o înlocuire, e o des- facere.
   E ca atunci când călătoresc cu avionul. Închid ochii şi îmi imaginez că aripile mele sunt tot una cu cele ale avionului, încep să alerg repede, din ce în ce mai repede şi mai repede, decolul şi apoi… zborul ca o eliberare.
În cercuri mari, pe deasupra a tot şi toate.
Jupânul nu se lasă, se zbate încă, nu dă drumul.
Noaptea târziu, când ajunge acasă, cu laptopul proptit pe burtă nu adoarme până nu verifică daca ploua, ninge sau bate vântul în centrul Bârladului. Cine-si vinde adidasii, aragazul sau porcul. Ultima modă în materie de colindat: "Sa traiasca dom' primar / Ca ne-a pus geam termopan/Iara domnul deputat / Lupta chiar si c-un pirat.",
Cred că îi este teamă.
***
Pe aici, criza rânjeşte în diverse modu…

25 septembrie

Acu’ ce-i fain la globalizarea şi multietnicitatea epocii ăsteia e că pot să-mi vorbesc potenţialele nurori de rău fără ca ele să se prindă, ba mai mult, le tăgguiesc de nu se văd şi ele, ca să-mi intre pe sub piele îmi dau câte un like pe feisbuc că am şi acolo de lucru, nu glumă.
140 de prieteni din care cu vreo 70 habar n-am când m-am împrietenit dar nici nu am tupeu să-i întreb, “bă, de unde ne cunoaştem noi”. De fapt, pe unul Koala şi nu ştiu cum, l-am întrebat, timid" “ne cunoaştem?”, el a raspuns scurt: “nu”, şi-acu, eu ce să fac, că nu-mi stă în caracter să zic sal’tare şi-un praz verde, a rămas în lista mea de prieteni.Nişte italieni au venit în grup,  habar n-am come mai, că eu nu scriu în rotaliană pe pereţii feisbucului, de fapt nici în româneşte că nici după un an de folosinţă n-am înţeles ce pot scrie la “La ce te gândeşti? Actualizează stare” da’ nu dezarmez, până la urmă mă prind eu, am învăţat să accept că-s mai înceată.
Cred, totuşi,  că mi se trage de la poza …

Teoria gândacului de bucătărie

Ce mai fac eu când nu fac nimic?
Mă uit la discovery şi  aflu că gândacii de bucătărie au apărut înainte să existe bucătăriile, că sunt o specie teribil de rezistentă depăşind fara efort toate calamităţile de dinainte de Isus şi după, naturale sau artificiale.
Vă daţi sema  de când stau carcaleţii  pe culmea evoluţională privind cum alte specii se îneacă, se sufocă, se transformă, dispar, apar în timp ce  lor nu le cade niciun fir de păr de  pe picioare?
In acest punct intervin cercetătorii. Ce fac cercetătorii?
Cercetătorii cercetează că de aia îs cecetători căci dacă ei nu ar cerceta  cum am şti noi cum se comportă douăzeci de gândaci puşi într-un fel de lighenaş mai mare?
Lighenaşul prevăzut cu două adăposturi rotunde în mijloc, unul luminat şi unul întunecat, nu permite gândacilor să iasă nici la piaţă nici la cinema, aşa că după două zile cercetătorii se holbează la  nişte gândaci destul de plictisiţi de situaţie. Priveliştea ar putea descuraja nişte persoane normale dar  nu şi …