Postări

Se afișează postări din octombrie, 2012

Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Isus e ocupat cu feisbucul...

Imagine
...aşa că, dacă sunteţi în încurcătură ori vă băgaţi în seamă cu câte un  "like"  pe pagina dumnealui ori vă descurcaţi singurei după cum vă taie capul. Imediat ce a înţeles cum funcţionează treaba, că "like"-ul şi "share"-ul scot o mulţime de ochiul dracului pe minut, Isusul feisbuchist a pus mâna pe photoshop şi s-a apucat de decupat şi lipit poze cu inimioare şi fluturaşi. Când afacerea  începe să prospere putem trece  la lucruri mai serioase: Câteva lecţii de management financiar nu strică mai ales că dând click pe link (oau ce rima cibernetica) ai posibilitatea să cumperi mai o aplicaţie pentru telefon care să-ţi amintească la fiecare 5 minute cât eşti de păcătos, mai un e-book tapetat cu versete din biblie care, ciudat,  vorbesc despre  cum banii tăi semănaţi în buzunarul altora or să facă mere pădureţe în grădina Raiului: Drept pentru care, adevărat zic vouă, situaţia e complicată şi prezintă diverse umflături nu numai  me

Din jurnalul catelului Nerone

Imagine
Întâi afli că te numeşti Nerone apoi trebuie să o faci pe bibeloul până trec toţi prin faţa ta, spun lugulugu şi îţi freacă nasul până îţi vine să strănuţi. Apoi, cineva, cu numai două picioare se leagă de tine iar tu  trebuie să-l porţi după tine prin oraş până oboseşte. Şi ca şi cum necazul ăsta n-ar fi suficient, într-un ochi de apă descoperi că eşti mai mult lung decât înalt, ufa! De după un colţ,  ceva foarte mare care latră foarte tare, vine să te mănânce. Ce e de facut?  Tu eşti Nero?  Da-mpărate!  Am venit să mi te închini,  De nu schimb a ta blăniţă  La un târg de pinguini Doamna Pufi, dacă stau pe burtă se puuuune? - Hmmm...  Ah, m-am speriat degeaba, doamna Pufi nu e decât o mămică mai mare decât a mea. - Un pupic mic, vă rog frumos, doamna Pufi, dacă o găsesc pe mama o să-i spun că m-aţi susţinut afectiv în perioada dificilă a adopţiei... - Încă unul, vă rog... - Ajunge, piciule, întîi învaţă să faci pipi cu piciorul ridica