Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

O joie

Imagine
Şi-o joie dodoloaţă, nătăfleaţă precum un Buddha meditând într-o ciupercă...

Uite-o miercuri...

Imagine
Miercurea mironosiţă vrând să placă tuturor flutură a sa rochiţă bâţâie dintr-un picior bietul Soare fâstâcit şi ruşinat se apleacă s-o privească pe bondoacă et voila! s-a combinat. eh, ce vervă, ce vâltoare toţi profită-n graba mare fiecare scoate-n soare tot ce are: bube, dosuri, mucegaiuri pălării, ciupercării două ciufuri de răchită se expun fără pudoare pretinzând că vor să prindă fără cremă protectoare bronz de mare

In jurul cozii

Imagine
Mă-ntreb: de la o luni ceţoasă ce-ar putea să-nveţe o(un) marţi cu identitate sexuală orşicât dubioasă? Poate, câteva şugubelnicii: despre cum se agaţă potcoave de cai zurlii pe boturile maşinilor mai puţin fistichii sau cum poţi face doi copaci cu prestanţă să înţeleagă că, în ultimă instanţă, sensul giratoriu nu e doar un semn de circulaţie ci, cu doar un strop de imaginaţie poate deveni o adevărată filozofie de viaţă...

Revelion-revelion

Imagine
Italienii, în privinţa revelioanelor sunt de-a dreptul pur şi simplu. ( Auch! Ce boală îmi creşte oare că am început să amestec literele între ele de parcă brusc am învăţat o limbă nouă???) Pe cincizeci de posturi dau filme cu desene animate, pe cinci, filme de-alea de stuchit în sân cu ucigă-l toaca iar  alelalte două canale rămase, posturi concurente, dealtfel,  schimbă soliştii între ei. Un fel de reciclare festivă cu miros de naftalină. Ăia de la Ricchi e Poveri aveau perucile strâmbe şi limba de-un cot de atâta foială. Te joci cu criza, dom'le? Un comic rotunjor înconjurat de Crăciuniţe crăcinite- tanga minuscule şi  silicoane cât roată carului a dansat de ţîşpe ori gangnam style în italian style, doi în unu, cum ar veni, aşa că până la urmă am ciocnit cu Balto că era tare simpatic şi nici nu consuma alcool. Una peste alta mult mai bine decât la români unde, anul trecut, pe canalul unu' era Guţă, pe doi, Puţă iar pe celelate zece, diverse combinaţii de GuţăPuţăLuţăŢu