Italienii, în privinţa revelioanelor sunt de-a dreptul pur şi simplu. ( Auch! Ce boală îmi creşte oare că am început să amestec literele între ele de parcă brusc am învăţat o limbă nouă???) Pe cincizeci de posturi dau filme cu desene animate, pe cinci, filme de-alea de stuchit în sân cu ucigă-l toaca iar alelalte două canale rămase, posturi concurente, dealtfel, schimbă soliştii între ei. Un fel de reciclare festivă cu miros de naftalină. Ăia de la Ricchi e Poveri aveau perucile strâmbe şi limba de-un cot de atâta foială. Te joci cu criza, dom'le? Un comic rotunjor înconjurat de Crăciuniţe crăcinite- tanga minuscule şi silicoane cât roată carului a dansat de ţîşpe ori gangnam style în italian style, doi în unu, cum ar veni, aşa că până la urmă am ciocnit cu Balto că era tare simpatic şi nici nu consuma alcool. Una peste alta mult mai bine decât la români unde, anul trecut, pe canalul unu' era Guţă, pe doi, Puţă iar pe celelate zece, diverse combinaţii de GuţăPuţăLuţăŢu