Scaietisme

Motto: Satisfacţie- nimeni n-a reuşit vreodată să mă enerveze mai bine decât o fac eu însămi. De când Valentina m-a întrebat care e cel mai toxic personaj din viaţa mea mi s-a declanşat un storming pe lângă brain de ai fi putut să crezi că am o multinaţională găzduită temporar sub calotă. Şi dă-i şi luptă şi fă clasificări, pronosticuri, scheme, două zile de mindmap-uri, mindnap-uri, până când bang! iluminarea!  Într-o fracţiune de secundă, totul a devenit deosebit de clar! Şi-atunci, am deschis uşa băii izbind-o de perete şi i-am spus pentru prima oară în viaţă, totul aşa, de la obraz: - Ascultă, măi nepieptănato, graso, dezlânato, umflato, celulitico, acro, nesuferito, paranoico, mahalagioaico s-a terminat! Ieşi imediat afară din casa mea! Nu îţi permit să rămîi nici măcar o secundă! Afară! Mă privea nedumerită. Frica ei se lăsase grea între noi ca un uger de vacă nemuls. Nu simţeam milă, ochii ei privindu-mă uşor încrucişaţi nu-mi stărneau compasiune. Ducă-se î...

Între doi ficaţi, a doua zi de Paşte... - Hristos a înviat, tălică! - Mda, mereu aceeaşi poveste... - Eşti ateu? - Nţă! Cirotic.  - N-am mai văzut pe nimeni aşa mare ca tălică. Culturism? - Tabagism. - Tragi la fiare? - Aş! Fumuri. - Ete! Doar atât? - Şi băi de şezut. Gudron şi nicotină. - Hmm.. Ştiam eu că trebuie să fie şi nişte vitamine. Mie nu-mi plac! Brrr! Mai ales untura de peşte. Când erai mic, îţi dădeau şi mata? - Îhî, de porc. - Bleah! Fără untură nu se poate? - Ba da, însă rişti să rămâi mic şi proaspăt. - Mai iei şi alte vitamine? - E şi Be’. - Zilnic? - Neparat! - Cu sucuri? - Cu spiritoase. - Bleah! Chiar trebuie? - Neaparat. - Dacă zici mata... Eşti cool, tălică! Uite ce lobi barosani ai! Ce ţesut... Şi culoarea... Eşti bronzat? - Intoxicat. - Marfă! Vreau şi eu tărcat, aşa, ca mata! - Lasă, mă ţâcă! Mai stai aşa, în sânge, ai destul timp să te necrozezi. - Te rog, nene! Vreau să-mi schimb look-ul! Spune-mi, ce-ar trebui să fac? - Ai p...

Pentru că Universul complotează împotriva mea scoţîndu-mi în cale, fel de fel de imagini care mai de care mai poetice, mă răzbun şi zic:  astăzi, de ziua poeziei, poezie să curgă : Muza inspiratoare La umbră de brad Porcul abia aşteaptă Masa de Paşte ^-^ ^-^

Cu deosebită bucurie, anunţăm revenirea în forţă a Von Pluşului. E drept, are două chestii în minus dar cum în opt ani i-au folosit doar o singură dată, iată, aici, mă gândesc că n-o să fie nevoie să-l duc la psihanalist. Priviţi, ce mişcare de condei graţioasă are! Ce să mai discutăm, un adevărat artist! Aşa că, am putut relua, exact, de unde le lăsasem, acum două zile, dimineţile noastre pline de zâmbet, pe care încercăm să vi-l dăruim cu coada în poziţie de drepţi, să trăiţi! Întâi, am trecut  să facem prezenţa, pe la şcoala de biciclete : Unde, mopul era regulamentar pus la geam: Apoi, am schimbat câteva vorbe cu Georgel- copăcelul mereu informat De la care am aflat despre Mirică, copacul candelabru, rămas de curând, cin-cinin,  fără ocupaţie… Deci, vă rugăm, dacă ştiţi, vreo familie serioasă, Mirică e disponibil la orele legale în toate  zilelele în care simţiţi că e primăvară...

Îmi plac dimineţile dolofane, însorite... cu vrăbiuţele dereticând printre ramuri,bătrâni fredonând senini pe stradă, copii gălăgioşi încercând să nu depăşească forma  pedibus-ului... dimineţile noastre, le numesc, ale mele şi a lui Von Pluş. El mereu grăbit cu cititul şi răspunsul mesajelor de pe copaci, eu încercând să ţin pasul, respir zâmbind, zâmbesc respirând minunii de a începe o altă zi. Dimineaţa aceasta însă pare căzută într-un borcan cu melasă, se mişcă în reluare şi trage greu la deal, dimineaţa aceasta nu mai e a noastră, nici a mea şi nici a lui Pluş, pitita prin copaci, teama se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi. În dimneaţa aceasta a trebuit să-l duc pe Von Pluş la veterinar pentru a fi sterilizat. Da, da, pe Luş, teroristul patruped, pe el, cel mai frumos căţel din lume, pekinezul meu crăcănat, flocos, blănos...   Din păcate, alegerea de a-l lăsa să fie normal, nu a fost una înţeleaptă.  Acum, după opt ani mă văd nevoită să capitulez în...

Marea in luna lui martie   - Unde să te duci în martie dacă nu la plajă, mormăie jupânul în barbă, dis-de dimineaţă. - Ştiu şi eu? N-o fi prea devreme? Soarele ăsta e înşelător, abia s-au terminat babele, încerc să schimb traseul, plănuind o tură prin magazine. - Păi ce, ai văzut tu vreun mărţişor anul ăsta? Ai cules viorele înainte să cânte cucul? - Ei, na! Ce treabă are cucul viorelei cu baba şi plaja? - Păi are! Treaba cu babele se aplică numai în ţările în care se dau mărţişoare. - Asta ai scos-o, aşa, la minut numai să nu mergem să căscăm gura la pantofi. - Căscăm gura la valuri. Şi-mi iau şi undiţa. - Aha, asta era, vrei să-ţi plimbi undiţa. Ce-o să faci cu undiţa la plajă? Prinzi scoici? - O aerisesc un pic, n-ai văzut ce umezelă e-n garaj? - Aha! Şi dintre toate lucrurile din garaj numai undiţa suferă de umezeală. - Ei, nu suferă dar la cât a costat mai bine o mai plimb din când în când. - Cum adică? Ai spus că ţi-a dat-o Daniel cadou de z...

În ultimul timp mi s-a ascuţit spirit u l analitic, aşa că ce să fac, analizez: Dacă aud de vreun român că e prost, mă bucur şi mă dau deşteaptă-  comparaţie încrucişată Dacă aud de vreun român că e deştept, harnic şi devreme acasă, mă bucur şi mă dau la fel de deşteaptă- comparaţie directă Dacă aud de vreun român că fură sau omoară îl scot în afara arealului de răspândire a naţionalităţii şi-l declar ţigan- comparaţie involuntară sau însuşită Dacă aud de vreun român că e din cale afară de deştept, de inventiv, de talentat astfel încât Obama îl vrea drept consilier, Putin îl trece pe primul loc la lista cu atentate care se întâmplă din întâmplare, musulmanii i-au luat deja măsuri pentru vesta personalizată, atentat: “Noi în anul 2015 nu vom mai fi!”, iar Băsescu îl ispiteşte la sentimente patriotice cu funcţia de consilier prezidenţial- atunci avem de-a face clar, cu:     comparaţie încrucişată direct şi involuntar însuşită indirectă

Unii scriu din Paşte-n Crăciun, eu, din Carnaval în Carnaval s-adunăm un cincinal... ups! piei ispită cu poezia de lângă mine. De fapt, nici acum n-am de gând să scriu cam multe pentru că mi-am epuizat energia  să fac un filmuleţ din fotografii, deci timp de scris nu mi-a mai rămas.  După ce m-am uitat la ce a ieşit m-am prins că am mai multă aplecare spre scris dar asta nu înseamnă că o să  renunţ. Poarta către succes e deschisă dacă eşti cu minte puţintică dar consecvent. La un momentdat se dă succesul la o parte şi-ţi face loc. N-o să vedeţi?