Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2009

Drumuri

dimineaţa,
un vultur pleşuv desena cercuri mari deasupra noastră.
prin arşiţa amiezii
antilope sprinţare săreau din tufişuri.
în lumina blândă a amurgului
focile se pregăteau de culcare.
iubitule...
tu eşti sigur că toate drumurile duc la Roma?



Powered by ScribeFire.

Toamna se numără veneţienii (II)

III


- Care vasăzică aşa, tu-i matematica mamii  mă-sii! D-apoi, câte oi şi măgari am numărat eu la tătuţa, voi dovedi şi pe voi c-oleacă de osteneală. Capisci, nea Bepi? Îţi dau eu o mano, basta că nu staţi să vă uitaţi la mine ca curcile-n lemne şi faceţi bravi. Donele şi copii să vină 'coa la sinistra, uomini la destra, hai repejor, că taimizmoni, cazzo.
- Veto, da' sunt mulţi  bătrâni care nu-s aici, cu ăia cum facem? încercă Bepi timid să lipească o altă dilemă la dilema iniţială.
- Nu te preocupa, nea Bepi, pe asta o rezolv şi mai repede. Mâine dimineaţă mă întâlnesc cu tăti fetele la vaporaş. Dacă n-or  şti ele câţi ghijoi şterg la fund, apăi cine?
Bre, da' greu mai înţelegeţi, cu aiştia de pe mijloc, ce mă fac, nea Bepi? Treceţi, bre, la destra, că-mi păreţi ditamai bărbătoii, ce vreţi, să vă aşez eu cu mâna ca pe copchii?
- Veto, încearcă Bepi să ajungă la urechea Vetuţei, aştia-s, ştii tu... de ăia... jumate femei jumate bărbaţi, nu le-ai spus unde să se ducă.
- A…

Toamna se numără veneţienii

- I -

- 'scolta, Pepi! Ţie nu ţi se pare că noi, veneţienii sadea, suntem din ce în ce mai puţini?
- Boh, răspunse Pepi.
- Tu ce zici, Jacopo? merse înainte Bepe cu sondajul.
- Boh, ridică Jacopo dintr-o sprînceană.
- Dar tu Marco? iscodi mai departe Bepe.
- Boh, făcu şi Marco nehotărît.
Toţi patru îşi scărpinară încruntaţi dilema ce se ivise pe neaşteptate deasupra capetele lor precum norişorii din desenele animate.
Cu dilemele e dificil să trăieşti aşa că porniră un fel de storming cu o ţîră de brain prin strâmta şi întortocheata Veneţie. Din străduţe în  străduţe, de pe poduri în pieţe, din pieţe direct pe clopotniţa din San Marco, dilema se lăţi bălăngănindu-se  deasupra oraşului. Degeaba au numărat "boh-urile" şi "beh-urile" că socoteala nu se potrivea nici cu cea din '85 nici cu cea din târg aşa că Bepi, născut peste noapte, dilemator şef, zise:
- Să mergem la Morelli, tătâne-su ne-a numărat şi pe vremea holerei, s-o pricepe şi fiu-su.
- Să mergem, zi…

Povera Gabrielle

Mică de statură, Gabrielle e o veneţiancă simpatică şi vorbăreaţă.
Cele o sută de kilograme repartizate preponderent în zona de mijloc, o fac să semene cu o patlagică ajunsă la maturitate.
În doar câteva minute aflu reţeta pastelor pe care le-a pregătit aseară, simptomatica reumatismulului veneţian şi gradul de umiditate a aerului pe ziua în curs.

Sunt gata să o şterg înainte să intre pe culoarele romanţate a singurei poveşti de iubire pe care a trăit-o dar dorinţa de a-mi băga nasul într-un atelier de măşti şi costume pentru carnaval este prea mare.
Iar Gabrielle este proprietara unui asemenea atelier.

Sacrificiul mi se pare obligatoriu pentru că e dificil să pătrunzi în lumea aceasta, aşa că mă aşez să ascult ce pui de lele a fost Giuseppe, neam bun cu toţi Giuseppii de orice altă naţie. Sunt dispusă chiar să admit că acest Giuseppe o fi fost niţel mai chipeş şi mai spătos decât alţii după ce Gabrielle eliberează un suspin măturându-mă efectiv de la colţul opus al mesei.
Drept răspl…

Acuitate sentimentală

De departe,
am văzut cât eşti de frumos
De departe,
am văzut cât te doresc deja
De departe,
am văzut că tu eşti cel aşteptat
Cînd te-ai apropiat, mi-am dat seama că...
De departe,
nu văd mai mult decât o curcă chioară.

(adaptare)

Powered by ScribeFire.

Planeta căţeilor e...

...locul unde rişti să fii privit de sus dacă nu ştii să scrii SMS-uri cu piciorul ridicat:




- trebuie să mergi pe vîrfuri la ora somnului de frumuseţe:

- trebuie să te uiţi la "Doamna şi Vagabondul" de câteva ori pe zi:




- ţi se dă impresia că eşti ascultat atunci când ţii a ţâşpea conferinţă despre influenţa nefastă a şosetelor murdare asupra respiraţiei proaspete:


- sau despre daunele provocate circulaţiei atunci când porţi lenjerie strâmtă:



De fapt, voiam să spun că e destul de grav să te îndrăgosteşti la o anumită vârstă.

Spitty CaSh cel voinic şi merele de aur

În faţa calculatorului, mezinul cu căştile pe urechi sughiţă de râs.
Nu pot să pierd ocazia mai ales că, de când încerc să nu fumez sunt mai irascibilă decât o mumie  deranjată la ora somnului de frumuseţe.
- Mama!hi-hi hîc! Mama! hi-hi hîc! Mama!  hi-hi hîc!
- Zi repede să hi- hi-hîc şi eu... Ce-ai găsit?
- Ai auzit de Spitty Cash?
- Ar fi trebuit?
- Păi... hi-hi- hi... e român.
- Şi ce? Dacă vorbesc româneşte mai bine decât tine- sîc-sîc!- asta înseamnă că trebuie să cunosc toţi românii?
- Nu, da' ăsta vorbeşte italiană fix ca tine, sîc-sîc!
- A, da? O fi înscris în alt club, nu-l cunosc
- Se prea poate că-i rapper şi cântă în italiană.
- Ei, şi?
- Ascultă:


Spitty Cash - Difficoltà nel ghetto



Ascult şi încep să hihăim în duet, vine şi Alex o punem de un trio, Luş-ii şi Puff-ii sunt ocupaţi cu un pantof aşa că de-un cor  nu poate fi vorba.
Bineînţeles c-am devenit curioasă. Verific dacă puştanul a scos ceva nou şi mă trezesc  cu-n munte de informaţii, prăvălit peste mine.
Gogălul…