Postări

Se afișează postări din august, 2009

Astratul crizei

Lică: Ce ne facem, omule, cu criza asta? Nae: Ete! Începi şi tu? Te-a plătit careva să suni goarna? L.: Nu, Năică, da’, au declarat ăştia criză. Ce, n-ai auzit? N.: Păi? Asta-i greu? Uite! (se scoală în picioare, bate sugestiv cu pumnul în masă) Eu, Nae Brebenel Ionescu, declar război corupției. Uite așa, simplu, că vreau eu. Tu mă crezi? L.: Eiii, nu te cred. N.: Aha! Ia să vedem, de ce? L.: Pentru că... (brusc, teatral) cine vă va spune că ţara nu merge bine din cauza corupţiei, nu vrea decât să vă ţină, stai aşa... subjugaţi (cu un deget în aer, pare că recită) în tiparele... (repede) vechii ideologii comuniste, în beciurile fricii şi terorii. Punct. (mândru, spre Nae) Ei? N.: Ete! Da’ de unde ştii tu atâtea cuvinte unu’ după altu’? Te pomeni că ai vreo fantomă de aia pe tine, cum am văzut la discovery şi răspunde în locul tău. Stai să verific. ( pocneşte din degete, aproape de Lică) (cu voce îngroşată) . Care e numele tău? L.: (repede) Lică! N.: (repetă mişcarea) , (pe acela

Frate, frate dar satelitu-i pe bani

Aceeaşi doi buni prieteni, Lică şi Năică, încercând conştiincios să-ncălzească atmosfera uşor alunecată sub zero. Lică: (frecându-şi palmele energic) .Frig, Năică, frig! Nae: Deh! Iarna nu-i ca vara... L: Adevărat. Are dreptate preşedintele. N: Are dreptate, bă, da’ dacă ăştia îl voicotează tot timpul... L: Da, dom’le! Numa-n contre se ţin parcă-s la bambilici electronic. Da’, ia spune, Năică... am avut sau nu dreptate? N: Cu preşedintele? L: Nuu, mă! Cu Elodia. Ai uitat de pariu? N: N-am uitat da’ nu-mi amintesc. Ce am pariat? L: Două fierte cu piper că-i moartă! N: Şi? L: Păi şi! Le dai? N: Ce să dau, bă? L: Ţuicile. N: Ra’at. Nu dau mă nimic. Tu dai. Trăieşte! L: Alta bătută cu dalta! N-ai auzit c-a găsit-o-n Spania cu gâtul tăiat? N: Care Spania, bă? Ai rămas în urmă cu două episoade. Aia cu gâtul era-n episodul 72. În 73 era la Paris. Te-ai uitat aseară? L.: Nţă! M-am uitat la uninominale. N: Ra’at! Cu Elodia treaba-i groasă, ţopăie de colo colo parcă-i avion în reacţie ! Lasă pup

Natoul, platforma şi Sofica

Temperaturile ucigătoare de afară umplu până la refuz terasele crâşmelor de cartier. Moleşiţi, muşterii sorb cu incetineală din halbele brobonite de sudoare. La masa ocupată de Lică şi Nae discuţiile par mai animate: Nae: Ei, ţi-am spus? Am sau nu dreptate? Când eu ţi-oi spune un lucru ăla e! Lică: Ce-i, dom’le? A întors Hezbollahul armele? A intrat americanii? Nae: Nato, Lică, Na-to! Ţi-am zis, bre, că nu-i bine să intrăm în el? Recunoaşte că ţi-am zis... Lică: Păi, mi-ai... Nae: Bre, eu când spun un lucru ăla e. Literă de lege! Geta ştie, dacă-i zic: strînge femeie rufele că vine ploaie, gata! le-a şi strîns. L.: Lasă, dom’le, rufele zi-i cu Nato! N.: Ne-a atacat, Lică, ne-a atacat! L.: Nu mă-nebuni! Ne-a atacat Natoul? N.: N-are cum. Cu ei suntem strategici, cum s-ar zice. L.:Păi ş-atunci? N.: Iranienii, frate, iranienii. Au pus focul pe noi. L.: Nu vorbi... Unde, dom’le? Pe uscat? N.: Ţi-ai găsit! Să vină aşa pieptiş le-am arăta noi! Ne-au luat platformele petroliere ale ţării, fra

Faţă-n faţă cu potopul

- Stimaţi vecini, prieteni... concetăţeni! V-am convocat pe fiecare separat ca persoane şi pe toţi împreună ca şi comitet pentru că am intrat în posesia unor informaţii de foarte mare importanţă. Noi, eu şi domniile voastre adică acest comitet naţional de luptă îndârjită împotriva exploatării zeilor şi altor divinităţi, pe scurt, CNLCZDAE al cărui preşedinte cu onoare mă prezint, Ubaldo Baldassare, aflăm, iată, din nou, iar, a cîta oară vă întreb?!?... că zeii pregătesc un nou atac. De când au înfiinţat patronatul divin aceste odioase creaturi nu pregetă o clipă să întocmească întortocheate scenarii prin care să ne extermine... - Să ne ce? - Să ne ia darul cel mai preţios adică, viaţa. - Să-l ia, taică, de ce să nu-l ia ? Eu unul m-am săturat. Scoală-te, ia capra, du capra, paşte capra, adu capra, culcă-te la loc. Iar scoală-te, ia capra... - Vedeţi? Se ocupă zeii de bătrânii noştri? Le pasă zeilor că acest bătrân la vârsta venerabilă pe care o are trebuie să pască şi acum capr

Bolovanul cu zei

Mesopotamia, 3100-3000 î.e.n. -Badabanu! Badabanu! Unde umblă copilul ăsta, femeie? - Unde să umble, la şcoală! Dacă ţi-ai folosi olecuţă tărtăcuţa aia dintre umeri, ai învăţa să citeşti ceasul şi n-ai mai striga ca bizonul ... Badabanu- Banubada! Cred că ţi s-a uscat iar gâtlejul după orzoaică... - Cum să-nvăţ ceasul dacă tu muţi băţul soarelui pe furiş? Uite-acum ar fi să fie ora la care să fac ofrandă lui Enlil, slavă lui Enlil şi rudelor sale iar băţul tău arată că ar trebui să mă duc din nou la culcare. - Aracan! Dacă ar sta măritul Enil în ofranda ta am fi împrăştiaţi ca spicele vântului pe pustii, beţivanule. Mut eu băţul sau te împiedici tu de el când vii din stufăriş pe trei cărări ... bată-te-ar zeii să te bată! - Femeie proastă, Enlil mă înţelege, ăstea-s treburi bărbăteşti. De aia mă ajută. Lui Batuel îi putrezesc boabele nu iese nimica, la mine fermentează şi licoarea e pişcăreaţă la limbă, adorat fie dosul marelui Enlil! - Da-da, asta pentru că nevastă-sa a dus j

Mitologia de buzunar

Mitologia e o ramură stufoasă a ştiinţei care se ocupă de mituri. - Mama, mitul vine de la Dumitru? - Nu, vine din altă parte... - Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu, barbologia de la nenea Barbu... - Dragule, etimologic vorbind... - Nu, nu vorbim elimotologic în cel mai rău caz am putea vorbi româneşte că-n italiană faci prea multe dezarcorduri! - Hmm! Deci: miturile, dragul meu sunt un fel de poveşti pentru oameni mari pe care le citesc copii... - A! Ca aia cu principe azzurro pe care o citeşte Federica pentru că maestra se apucă de oftat şi se uită pe geam până la pauză... - Ştii cum se numeşte pe româneşte principele asta azuriu? - Albastru? - Ba! Făt-Frumos. - Făt- Frumos? Bleah! De la ce vine făt ăsta, mami? Sună cam schifoso. - De la un făt, adică prunc, adică... - Deci Făt frumos ăsta era mic de tot? - Nu era mic, mânca o mulţime de jeratic, de fapt nu el, calul... Făt Frumos creştea într-un an cât alţii în zece. - Uau! Înseamnă că acum

Mi-a crescut...

mi-a crescut poezia precum părul în nas la bătrâneţe şi doar toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească foarte devreme de exemplu sânii vedeţi poezia asta o să devină foarte interesantă de la a doua strofă care deja cred că a început aşa că mai lungim si-ii-la-aa-be-ee-le până mi se vascularizează şi penisul poetic cu care cacofonic vorbind voi întoarce brazda mănoasă a patriei la vremea secerişului treiera-voi mi se pare mie sau am trecut la stofa a treia fiorul e mai puternic se simte nu e pe vine clar două hectare de poezie în vers rogvaiv ce dreaq, dom’le suntem în anul 2007 lună, cai şi fluturaşi au văzut şi strămoşii iubite mă voi spânzura de stomacul tău cu uterul meu flauşat asta-i clar şi aici vorbesc atenţie abscons despre un simbol anume cineva o să se prindă şi o să-mi povestească şi mie by the way între mine şi tine atâtea refreshuri stinghere mereu laşi pasta de dinţi fără capac unde mai pui că o storci de la mijloc ca p

A şasea boală

După criteriile respectabilului domn Tatulici, noi facem parte dintre românii buni pripăşiţi în Italia. Nu furăm decât programele la televizor. Fără discriminare. Pe alea româneşti c-un decodor cumpărat de la un rus şi  chei de pe net, cele italiene,vin singure de pe acoperiş, direct la priză. Deci, totul foarte civilizat. Avem concedii în perioade în care, orice căţel crescut în condiţii artificiale refuză să iasă afară dacă nu e absolut necesar. Ziua liberă vine melceşte la capătul altor şase lucrătoare şi pleacă speedygonzaleşte după numai 24 de ore. În ziua liberă faci cumpărături, curăţenie, revizie la maşină, speli, calci, găteşti, tai părul, unghiile, buruiana din jurul leuşteanului, te duci la doctor, la farmacie, plăteşti facturile, mesteci, te scobeşti în nas, faci recensământul rudelor prin telefon, citeşti, te informezi, socializezi. Copii au voie să facă gripă, roşu-n gât şi alte şmecherii, tot în ziua asta, dacă se bâlbîie sau nu-s hotărâţi şi se îmbolnăvesc în

Contraceptie naturala

Bar za pe antenă Bruiază canalele pentru adulţi. * *         *

Veterinarul (III)

Smulg o programare la veterinarul din colţul străzii pentru unsprezece dou'şopt punct fix, după două mâţe leşinate, o ţestoasă care refuză să iasă din carapace şi un şobolan alburiu cu probleme de alimentaţie. Luș, tremurând delicat din cauza vecinătăţii selecte, întinde botul spre cuşca şobolanului anorexic, pe care stăpâna îl tot îmbie cu un morcov cu aromă de prosciutto cotto, aia crudă îi provoacă arsuri, după cum suntem informaţi politicos. N-apuc s-o întreb cum şi-a dat seama de chestia asta că pe uşă intră un buldog englez. Von Pluş, tinerel fiind, rămâne stupefiat, modelul ăsta de câine nu şi-a închipuit că există. Când mirosul îi certifică că acordeonul cu patru labe e un câine şi încă unul uriaş, încearcă disperat să-şi facă loc lângă Giovanni Anemicus. Tragedia sare peste actele preliminare direct la deznodământ pentru că Giovanni, egoist, nu vrea să împartă cuşca lui de şobolan cu fiţe, aşa că sare între urechile lui Luş ca pe trambulină zburând economic şi făr

Operaţiunea Soseta

În următoarele luni, Luş ne-a demonstrat că şi comportamentul uman poate fi îmbogăţit cu diverse adaosuri, nuanţe şi posturi. Într-o primă etapă, ne-a convins de inutilitatea folosirii şosetelor. Formula „Mami, n-am şosete!”, a înlocuit de mult, plictisitorul „Bună dimineaţa!”, aşa că nu reacţionez alarmist. Mă îndrept binişor spre sertarul de unde extrag cele patru perechi zilnice. Cu o marjă de eroare desperecheată acolo ar fi trebuit să-şi tragă sufletul cel puţin treizeci. Acum însă, sertarul îmi zâmbeşte ştirb precum un bătrân fără proteză. Scot trompeta, sun alarma, începem căutările. După numai jumătate de oră îmi conving jupânul că n-are rost să scoată duşumeaua, e mai eficient să cumpărăm alte şosete. Brusc, pe cel mare, îl păleşte violent o idee. Ia piticania, o teleportează lângă sertar şi-i comandă serios: - Luş, ia urma, bătrâne! - Măi, tu te crezi, Pistruiatul? Banditul ăsta nu-şi poate lua nici urma la coadă... Alex, însă, nu se desparte de idee aşa uşor că

Luş von Pluş, fie numele tău...(I)

Mi-am luat căţel. Treizeci de centimetri lungime cu tot cu bot pe zece centimetri lăţime cu tot cu blană, trebuiau musai să poarte un nume, astfel încât organizaţia de tineret, aripa cu şi fără tuleie a început să testeze cu frenezie antipatiile şi simpatiile momentului: Powerul Albastru, Shrek, Yu-ghi-loi, Ronaldinho, Zucchero, Beckham, până la Sadam Hussein rămânând doar un pas anemic. Jumătate de săptămână a fost strigat Power Puff, cealaltă jumătate, Becali. După privirea uşor încrucişată, mi-am dat seama că bietul căţeluş începuse însă, să-şi pună grave probleme de identitate, drept pentru care am hotărât să aleg nănaşul după criterii mai practice. De exemplu: Cine strânge băltuţele gălbui, pişăcite de blănos peste tot?!? Întrebarea a ridicat brainstorming-ul din mijlocul casei, reducând drastic numărul de candidaţi astfel încât, am rămas să mă privesc în albul ochilor şi cerul gurii, doar eu şi el. - Luş von Pluş, fie numele tău, piticanie ochioasă, am decretat în depli

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum

Calea

Imagine