Astratul crizei
Lică: Ce ne facem, omule, cu criza asta? Nae: Ete! Începi şi tu? Te-a plătit careva să suni goarna? L.: Nu, Năică, da’, au declarat ăştia criză. Ce, n-ai auzit? N.: Păi? Asta-i greu? Uite! (se scoală în picioare, bate sugestiv cu pumnul în masă) Eu, Nae Brebenel Ionescu, declar război corupției. Uite așa, simplu, că vreau eu. Tu mă crezi? L.: Eiii, nu te cred. N.: Aha! Ia să vedem, de ce? L.: Pentru că... (brusc, teatral) cine vă va spune că ţara nu merge bine din cauza corupţiei, nu vrea decât să vă ţină, stai aşa... subjugaţi (cu un deget în aer, pare că recită) în tiparele... (repede) vechii ideologii comuniste, în beciurile fricii şi terorii. Punct. (mândru, spre Nae) Ei? N.: Ete! Da’ de unde ştii tu atâtea cuvinte unu’ după altu’? Te pomeni că ai vreo fantomă de aia pe tine, cum am văzut la discovery şi răspunde în locul tău. Stai să verific. ( pocneşte din degete, aproape de Lică) (cu voce îngroşată) . Care e numele tău? L.: (repede) Lică! N.: (repetă mişcarea) , (pe acela...