Postări

Se afișează postări din octombrie, 2011

Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Haloinul

Ete, mă prinse Haloinul nepregătită, veniră copii la uşă cu dolcetto- scherzetto şi eu neam dolcetto, de  scherzetto ce să mai vorbim! Am ieşit din  încurcătură cu  câteva mere şi două grapefruit refuzând să interpretez în vreun fel privirea perplexă a micilor vampiri. După aia am aflat că şi Obama păţind aceeaşi ruşine a ieşit din încurcătură în acelaşi mod, deci mă întreb dacă nu am drepturi de autor la perplexat monstruleţi, vampiraşi, fantomiţe, mămâiţe. Dacă da, vreau plata în lei căci din câte am înţeles cade dolarul, cade euroiul dar leul nu piere pentru că e o specie protejată şi deci se reproduce unde, când şi cu cine  vrea dumnealui. Aşa că, domnule preşedinte, până când avocaţii mei le desenează avocaţilor dumneavoastră un leu, ce e leul şi care e aria lui de răspândire eu o să-mi pun nişte fantomiţe pe blog, măcar aici să fiu în rând cu haloinul. Dacă vă plac fantomiţele şi vreţi să le puneţi pe blogurile domniilor voastre vă spun întâi că ideea şi codul l-am luat de aici

Din evanghelia cetateanului turmentat

Imagine
 Că uite-aşa mă apucă câteodată scriu şi scriu de trebuie să inghesui literele să-ncapă într-o pagină  şi puh!după aia mă dezumflu ca o gogoaşă aruncată prematur în ceaunul cu ulei. Alteori sunt degetele puturoase căci gândurile limbarniţe le iau pe dinainte fără ca eu să reuşesc să mişc vreunul. Şi, vorba aia, dacă nu mişti tu un deget pentru tine, apăi cine? *** Mă preumblu cu Luş trecând în revistă micile magazine de cartier care-şi închid obloanele. Tutungeria fostului meu tutungiu preferat a dispărut de- acum două luni, şi  mda, cred că olecuţă ar trebui să mă simt şi eu vinovată, păi, te laşi de fumat dacă vezi că omu-i la ananghie, te laşi, dom'le, că ananghia ta te ustură mai tare. La botega de vinuri au făcut doar schimb de gestiune. În vitrină, pe vitrină de fapt, scris caligrafic: Chi ben beve ben dorme, chi ben dorme mal no pensa, chi mal no pensa mal no fa, Chi mal no fa in Paradiso va. Ora ben bevè che el Paradiso avarè...        Brindisi veneto del