Scaietisme

Din zona în care locuiesc, nu contează foarte mult în ce direcţie apuci că de ajuns tot ajungi la mare. Şi asta în cel mult o oră. De obicei, noi o luăm spre stânga căci spre dreapta există o ieşire cu şmecherie unde jupânul se cam bâlbâie şi ajungem în alte localităţi. Nu că n-ar fi frumos şi-n alte localităţi, numa' că atunci când plec spre mare, habar n-am de ce, dar ţin morţiş să ajung la mare. Ieri, n-avurăm încotro, urmând să-ntâlnim nişte buni prieteni cazaţi la un camping, undeva, prin zonă, pornim obligatoriu la dreapta. După vreo jumate de oră, jupânul relaxat că depăşise intersecţia buclucaşă fără să se bâlbâie, nu-l mai bagă-n seamă pe bietul Tomiţă, care guiță răguşit, girare a destra şi face, după cum îi tună lui, adică, subito a sinistra, astfel încât ajungem din nou... evident... în alte localităţi. Chestia s-a dovedit instructivă mai ales că strada tăia un sătuc şi astfel, am putut observa de aproape nişte ţarani care desfăceau cuminţi păstăi şi alte legu

GARDIAN: Hei! Hei! Tataie! Unde mergi? BĂTRÂNUL: Păi... la primărie, aici e primăria? GARDIAN: ( plin de importanţă ) Primăria, da! În ce problemă, vă rog! BĂTRÂNUL În problema cu baba. Mi-a murit baba... GARDIAN Boon! Şi ce putem face pentru dvs, tataie? Ce vrei? Ajutoare, bonuri de masă, pământ... BĂTRÂNUL ( nesigur ) Păi... se dau? GARDIAN Nu se dă! De dat, nu se dă, da’ se face liste. Te trec? BĂTRÂNUL Ei lasă, nu, dacă tot nu se dă... mai mare necazul. GARDIAN Cum vrei. Eu te-am informat, nu poţi să zici...asta e datoria organului să te ţină informat. BĂTRÂNUL Muţumesc, taică, să trăieşti! ( încearcă din nou să pună mâna pe clanţă ) GARDIAN ( cu ton ridicat ) Alo! Tataie! Păi ce facem, dom’le, aici? Ne jucăm de-a hoţii şi vardiştii? Unde te duci?

Dacă n-aş fi ţinut cu dinţii de reputaţia mea de om cu capacitatea pulmonară în plină reabilitare, astăzi, aş fi fumat nici mai mult nici mai puţin decât 45 de ţigări. Ceea ce mă azvârle nemilos de pe culmea infatuării Muntelui CePisiciiMei- secţia Nefumători experţi în hăul Văii CeMamaMă-sii- secţia Fumători reciclaţi. Eh, da' n-am fumat şi în seara asta o să mă caut iar de fantomă . Mi-or fi trimis vreo stagiară...

 Şi eu care eram convinsă că " tz"-ul a fost inventat de  generaţia messenger ... din Trompeta Carpaţilor - mai 1868 Iată şi varianta românească a Viagrei şi sinceră să fiu, mie numele mi se pare beton:) Colecţia de reclame vechi e foarte  interesantă, merită răsfoită, o găsiţi pe feisbuc aici Special pentru trăitorii români din America: Publicitate românească în America- 1926 Scriu şi când n-am nimic inteligent de spus, asta-i buba, doamnelor şi domnilor!

Ştiaţi că acolo unde agățate de curcubee cresc pântecoase cucurbitacee copiii stau călare pe-un fel de portic şi-şi aleg mamele c-un pleosc-plic? pe mine m-a ales mai întâi o Zambilă Cârlionțată Ochioasă ș-apoi o Cireşică Răreşoaie Lipicioasă doi plici-plici mici de care vă dorim şi dumneavoastră să vă fie de dodoloaţă bucurie căci ei copiii se dau peste cap de trei ori şi cresc cu rădăcinile înfipte în nori cum? nu ştiaţi? priviţi cu atenţie! eu de fiecare dată mă întreb unde au dispărut plici- plicii mici de altădată când au crescut atât de înalţi încât le trebuie două eternităţi şi jumătate să-mi dea un sărut ori ei au crescut şi-au devenit bărbaţi, peste noapte ori poate sunt eu o mamă  atât de foarte extraordinar nemaipomenit de pitică...

Au mai rămas doar câteva zile până când başbuzicul mic va face 13 ani. Am fost anunţaţi oficial că-şi doreşte o chitară mai chitară decât cele trei depăşite, vezi bine, de abilităţile dumnealuiului, mânca-l-ar mama de deştept, scuipă-l, să nu mi-l deochi care cumva!  Cum pasiunea başbuzicului se intersectează central cu pasiunea de-o viaţă a jupânului, ne căţărăm în Picasică avântându-ne curajoşi spre primul magazin de instrumente muzicale întins pe două etaje. Şi dă-i şi luptă, unul pe  frontul de est, altul pe cel de vizavi, îşi trec chitarele pe sub mână mângâindu-le când pe fund, când pe gât, când pe subsuori, aia e albă, ailaltă e neagră, asta sună cristalin, ailaltă sună piţigăiat, aia-i doagă, aia-i făcută în China, ailaltă în Coreea(garanţia saltului calitativ, se pare). Eu, bineînţeles că, aş putea să-mi dau cu părerea doar despre cele care mi s-ar asorta la poşetă. Gibson, Ibanez, Fender, Taylor, Yamaha mie niciunul din numele astea, nu-mi spun nimic jupânul şi başbuzicu

Dacă ar fi ştiut asta şi caracatiţa Paul(care o fi masculinul caracatiţei?), poate n-ar fi fost atât de tranşant în căţăratul pe cutia Spaniei. Mă întreb cum pot obţine o consultaţie profesionistă la Mafalda cefalopodă, înainte să-l facă nemţii tocăniţă. Am zis mereu că e indicat să pariezi pe ce nu înţelegi, aşa cum e mult mai sigur să crezi în ceea nu vezi. Octopus Paul predicts a victory of Spain against Germany - no comment

E mult de când n-am mai găsit un vierme dispus să-şi împartă mărul cu mine.

Din ciclul, Ce  câştigi sau ce  pierzi ca nefumător , notez repede cu chimicul muiat în gură, nu de alta, da' poate scriu, pupezii,  vreo carte mobilizatoare, din genul "Cum să stai pe budă fără mustrări de conştiinţă.." o vând, mă mut în Bahamas să fumez trabucurile trimise de Fidel Castro la a ţîşpea re-editare.   -  astă noapte, după foarte mulţi ani, poate vreo zece, am putut dormi pe partea stângă . Asta poate să însemne că, corasonul meu eliberat de sub bombardamentul cu nicotină,  s-o fi apucat de pilates. -  până la etajul patru,  nu mai trebuie să-mi  aştept cinci minute, respiraţia , urcăm în acelaşi timp şi eu şi ea - următoarea, nu ştiu încă dacă s-o trec la avantaje sau dezavantaje, deocamdată o notez: salivez îngrozitor. Că-i  pişcot, căţel sau bărbat, aceeaşi reacţie idioată. Mirela-mi spuse că e absolut normal, cică se desfundă  canalele salivare şi fac acquagym cu papileloaiele gustative. - despre  miros ce să vă povestesc, asta-i chestie fumată

Studiind cu atenţie melcii, oamenii au inventat rucsacul. Păcat că n-au luat în seamă la un amănunt important: Melcii nu folosesc mijloacele de transport în comun. Scriu şi când n-am nimic inteligent de spus, asta-i buba, doamnelor şi domnilor!

... orăşelul  în care locuiesc pare un dormitor uriaş.  Un simplu strănut slobozit nepoliticos ar scula un cartier de chiriaşi somnoroşi, de aceea e recomandabil Să respecţi eticheta. Niciodată n-am ştiut ce vrea să zică triunghiul ăla tăiat. Duminica dimineaţa în orăşelul liniştit în care trăiesc aş putea: - să fac pariuri sportive - un test de sarcină - să-mi cumpăr:  ţigări brichetă cartelă de telefon prezervative lubrificante cu gust de: - fragola - banana - ciliegia - cocco e melone - frutto della passione Cred că o să mă duc totuşi la muncă...

Iubito, ţi-am vorbit despre infinit Despre dreapta centrului imaginar al intersecţiei Despre frecările tangenţiale şi traiectoriile postimpact Despre puncte, segmente, drepte paralele Despre mai mare, mai mic și egal. Ş-apoi... Bisectoarea mea, Întâlnind unghiul tău drept S-a transformat într-o linie frântă Sfinte Sisoie! Ai fi putut să-mi spui că ai făcut matematica cu Pitagora!

Sunt o persoană modestă. Foarte modestă. Extraordinar de modestă! Nemaiauzit de modestă! Vreau doar să ştiu observă cineva chestia asta?   Scriu şi când n-am nimic inteligent de spus, asta-i buba, doamnelor şi domnilor!

Cartea am primit-o acum câteva săptămâni . Aşa cum deja i-am povestit domnului preşedinte executiv volumul mi-a plăcut mult, conţinut de calitate, hârtie bună, format fain, un caricaturist talentat,  toate ingrediente de succes. CUC-ii constănţeni pe care îi salut reverenţios au binevoit să agăţe şi cererea mea de înscriere în prefaţă cărţii. Cum mi-am dat seama că nu o am salvată pe niciunde am hotărât s-o aşez pe-un raft pe aici. Deci: Domnule Președinte de Umor, Văzând eu această criză mondială din Europa cu repercursiuni grave şi profunde în tendinţa migratoare a maselor (vezi pinguinii către Brazilia şi românii către România), m-am decis în a vă adresa această cerere de admitere pe lista de clienţi a Prăvăliei cu Umor, pe care cu onoare şi cinste o închideţi şi-o deschideţi când vreţi că de aia sunteţi preşedinte şi la mai mare, că cine poate oase roade, cine nu şi le unge cu Lasonil, asigurîndu-mă aşadar de întreaga dvs. disponibilitate în ceea ce mă privește și

 Nu pot să mă laud cu multe tentative  în încercarea de a mă lăsa de fumat. Una mai serioasă anul trecut prin octombrie a ţinut exact cinci săptămâni. Cinci săptămâni cumplite, în care am experimentat o mie şi una de simptome, tremureli, ameţeli, ros de unghii, zona zoster, salturi alambicate de presiune arterială. M-am îngrăşat cu cinci kilograme, toate aşezate antipatic în zona de înaintare posterioară. Citeam tot ce ar fi putut să-mi resusciteze entuziasmul.