Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2014

Liturghia Transformari S.R.L

Dacă aveţi "auziri de voci" puteţi ajunge foarte uşor  la "depresie" şi viţăversa deci, mă gândesc că  e mult mai sigur să vă duceţi marţea la vindecări, vinerea la dezlegări iar duminica o transformare, mică nu poate să facă rău.


Atentie, pisica rea!

După episodul de acum două zile cand ne-am salvat în extremis de colţii unui ciobănesc german, Măriile noastre, Von Pluş şi subsemnata, astăzi dimineaţă, orgoliul, demnitatea, respectul de sine, încrederea în propriile forţe, legătura cu Eul superior ne-au fost grav calcate în picioare, dar ce spun eu, călcate... strivite, făcute ţăndări...
Habar n-am cum să descriu situaţia umilitoare în  care Măriile noastre au trebuit să fuga din faţa unui motan maro murdar si  atitudine de jack spintecătorul.
Ne-a fugărit, până la colţul străzii unde cu o mişcare a cozii şi-un miorlomărăit printre canini ne-a transmis destul de clar si foarte puţin politicos, sa-i scoatem cartierul de pe traseu.


După cum bine se observă, nici acum n-am reuşit să trecem peste cele întâmplate:



Poate c-un pic de  Hamm  Bau Yoga obţinem ceva rezultate...




Tragic e ca..

...ne place tragedia. 
Suntem înnebuniţi după ea, atâta timp cât nu suntem implicaţi direct încât să ne usture. Privim la drama celuilalt, ne cutremurăm dar continuăm să privim, să ascultăm toate detaliile să vedem dacă anumite condiţii în care tragedia s-a produs ar putea corespunde cu situaţia noastră, dacă "ferească Dumnezeu" ar putea să ni se întîmple şi nouă. Şi dacă plângem, plângem pentru noi, de mila noastră, imaginându-ne cât de mult ne-ar durea pe noi dacă am fi puşi în situaţia respectivă. Apoi mergem să povestim celorlalţi, discutăm detaliile macabre, ne văicărim şi ne cocoşim cât de rău ne-a făcut să auzim despre tragedia cu pricina. Brusc protagoniştii suntem noi, pentru că suntem atît de sensibili şi miloşi: "Uite, tremur şi acum, nu reuşesc să-mi revin, dragă!" Cine oare s-ar uita la ştirile de la ora 5 dacă ar povesti despre fericire? Despre cum Icsulescu l-a îmbrăţişat pe Pisculescu, în plină stradă, fără vreun motiv aparent deşi: "după cum n…