Scaietisme

Îmi spusese mie astroloaga că Jupiter e retrogad în Scorpion dar cum era să ghicesc că din cauza asta nu o să-mi mai intre cardul în bancomat.  Mă duc repede la bancă să anunţ întâmplarea că până la Jupiter n-aveam benzină şi cum vă spuneam nici cu ce să cumpăr. Dau peste o funcţionară  foarte drăguţă care îmi zice: - Ah, poate trebuie făcută vreo actualizare de date, ia să vedem. A spus-o atât de senin şi sigură pe sine încât am început şi eu să cred că dacă îmi adaugă o adresă de email la fişă, o să începă să alunece cartea în bancomat, minune care, evident, nu s-a întâmplat.  Atunci a venit şefa care a priceput repede că aveau de-a face cu un card demagnetizat drept pentru care a fost tăiat cu foarfecul şi zvârlit pe altarul lui Jupiter iar mie mi-a fost înmânat un alt card mai albastru şi nici măcar lucios. Totuşi sunt convinsă că şi Mercur şi-a băgat coada. Am să întreb astroloaga care-i planeta care  se ocupă mai des de demagnetizări că şi eu mă s...

Eu sunt chiar norocoasă de felul meu. Pot să fac o mulţime de chestii interesante la care ceilalţi locuitori ai casei nici nu visează măcar. Am un fel de super puteri care s-au agăţat de mine pe motiv de disponibilitate. Că aşa-s eu,  disponibilă şi omiprezentă. Ca pătrunjelul. Nu vă imaginaţi că am trei capete sau arunc flăcări pe nas dar ştiu să bag rufe în mașina de spălat, le scot, le înșir, le strâng, le calc apoi le așez împăturite frumos in dulapuri şi toate astea fără ca ceilalți să își dea seama. Nimeni din  familia mea nu pare interesat de circuitul cămășilor în natură. E drept, nici  circuitul altor obiecte vestimentare nu suscită nici o fărâmă de curiozitate. Ba, dacă e să fiu corectă, când e vorba de şosete, transportul până la maşina de spălat e asigurat de patrupedul blănos.  E foarte talentat, probabil că ar putea să îşi dea doctoratul cu vreo teză despre dinamica şosetelor. Băieţii îi zic şosetarul şi sunt convinşi că ar putea să găseasc...

Cu câţiva ani în urmă, când încă stăteam în chirie şi noi şi  sicilienii de deasupra ajunsesem la concluzia că a venit vremea să ne cumpărăm o casă a noastră.  Noi pe a noastră, ei pe a lor, evident. Într-una din vizitele organizate de agenţia imobiliară, dăm, eu şi jupănul, peste o casă imensă, mult prea mare pentru efectivul de care dispunem, foarte potrivită, în schimb, pentru ei care au: trei copii, o soacră, doi papagali, trei mîţe şi patru broaşte ţestoase aşa că urc să-i spun. Vecina, îmi deschide veselă ca o cintezoaică cum e  de felul ei, când deschid discuţia despre posibila viitoare casă, o văd că devine, brusc speriată şi cu privirea împrăştiată prin colţuri îmi face semn disperată să ieşim. Până să- şi găsească cheile îmi trec prin cap tot felul de gânduri. O fi având vreun amant ascuns în şifonier? Papagalii scot vorba din casă? Ieşim şi pe scara scărilor,controlând dacă a închis bine uşa de la apartament, îmi spune în şoaptă: - Ştii, nu e ...