Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2021

Ouale popoarelor

 Dom’le, pandemia e pe cale să treacă.  Supermarketul în care am intrat să iau crănţănele la căţei, dă de ştire că organizează un curs de bucătărie multietnică.  Printre diverse  nume care încep abrupt cu trei consoane una după alta, hop şi un nume care mă face să tresar, patriotic: cuoca Maricica.  Bucătăreasca Maricica, după cum povesteşte afişul, va găti mâncare tipică românească şi anume: ouă umplute, pârjoale şi colţunaşi. Ştiam că noi, românii, am descoperit focul, roata şi căţăratul în copaci dar că am inventat şi ouăle umplute e o adevărată chestie. Chiar că îţi vine să te întrebi, ce mama mă-sii, ar fi făcut omenirea asta fără noi? Nţă-nţă!

Sirio, portami lontano

Cobor din tramvai, eu şi cu ziua mea când, mă trezesc abordată de o cucoană care vorbeşte italiană cu un accent moldovenesc mai puternic decât al meu. - Ascultă, doamnă, trăieşti aici? - Da, zic, cuminte căci tonul ei impetuos e gata să mă tragă de urechi. - Bine, atunci, spune-mi unde e strada Uloa numărul 8. Trec rapid prin toate fişierele cu străzi din memorie dar de strada asta n-am auzit, îmi pare rău, răspund cu ochii în pământ căci nu ştiu de ce, îmi aduce aminte de mama când uitam ghiozdanul prin autobuze. Dă din mână a lehamite părăsindu-mă ca pe un şerveţel folosit în mijlocul străzii, scoate telefonul din buzunar şi zbiară la el pe acelaşi ton impetuos, de data asta pe româneşte: - Sirio, du-mă veloce în via Uloa 8, că nătătoala asta nu ştie nici de unele. Oare toate proastele trebuie să le găsesc numai eu? Ce i-o fi răspuns Sirio nu mai ştiu că a dispărut imediat după colţ. E clar că dumnealuiul avea mai multe fişiere cu străzi în memorie decât mine. Iată, deci, un alt ex