Postări

Se afișează postări din august, 2011

Un cucciolo de dac

Imagine
Raoul, bangladeshul,fuge după mine, eu fug după autobuz deci Raoul fuge după autobuz?!? Mă rog, nu despre aplicaţiile practice ale regulei de trei simple era vorba ci despre motivul pentru care Rhaoul încearcă să mă prindă în zvâcul meu matinal spre locul de muncă. - Cumpărat eu magazin la Babghi (Babghi e vecinul din stânga, bangladesh falimentar) şi fac magazin cu mâncare vostra, gâfâie la pas cu mine. - Adică? Vostra, care, Rhaoul? - Voi români, moldoveni… Ete, italienii nu s-au prins ca moldovenii şi românii vorbesc aceeaşi limbă  şi deci ar putea mesteca aceeaşi ciorbă, da’  Raoul e pe fază. - … ruşi, continuă concentrat să nu uite numărătoarea. Hmmm, poate nu chiar aşa pe fază cum credeam. - Fără ruşi, Rhaoul, fără ruşi, nu e o ciorba chiar atât de lungă. - … a ruşi, no? - No şi no, scutur din cap să-l conving că-s categorică - Bene, se conformează încruntat. Tu scrii lista la mine eu aduc mancare la tine. Raoul aduce mâncare la români, concluzionează vesel ca o lună p

Duios maneaua trecea pe cale

Imagine
 Autobuz galben, locul de lângă geam, ora 5 dimineaţa, anul Domnului 2011 Cu căştile telefonului băgate adânc în urechi, ascult singurul post de radio italian unde se vorbeşte mult şi repede la ora asta, să nu care cumva s-adorm legănată de virajele şoferului năbădăios matinal. Ăştia la radio se opresc din  înjurat şi bagă un calup muzical(parcă aşa suna în româneşte), rămân cu căscatul blocat  între omuleţ şi amigdala dreaptă când din amândouă căştile se revarsă fremătând din buric: "Eu n-am bani şi n-am avere Dar am sănătate, vere   Pentru  copii  ce-i iubesccc... ... poate am adormit şi am coşmaruri, îmi bag un deget în ochi, mă trag de păr, sunt trează dar Sălămică et company continuă să jelească amarnic: În Italia  cersesc... Pentru copilaşii mei m-arunc şi-n cuşca cu lei Aoleu şi vai de mine, arde cămaşa pe mine" Aoleuuu, da,  mi-ai luat vorba din gură, situaţia e gravă, o fi de la oboseală, de la soare, de la ozon, de la conjuctivită, mă b

Mi-e rusine de Google

Şi cum ar putea să nu-mi fie când lumea ajunge la mine pe blog căutând “păsărici păroase”? E drept ca aterizează şi cei care caută “păsărici” simple, adică nici prea prea nici foarte-foarte. Sau ”vaca domnului”, “bătături între degetele de la picioare”, “buba în colţul gurii”, “om nebun” “sosete murdare”, ochiul lui Alah”, “şirinler karakterleri” (să mă bată norocul dacă ştiu ce-nseamnă), cum de fapt nu ştiu ce ar putea să fie: “dindilău” şi care e un supercuvânt în căutări imediat după “povestiri erotice”, “povestiri erotice mamă-fiu”, “povestiri erotice viol tinkerbell” şi toate mi se trag de povestirea cu loboda , dacă vă mai aduceţi aminte. Mă rog, cele despre care n-am ce bodogăni sunt: “תמונה של דרדסית” si “สเมิร์ฟ”, astea simt că mă reprezintă cel mai bine, nu credeţi? La bună căutare, deci!

Romeo si Julieta- varianta golasa

Imagine
Şi ca să-nchei frumos seria bu hu hu de săptămâna aceasta, în miercurea tăcută care vine de la Carmen , Romeo si Julieta, in varianta foarte golaşă. Acum, nu pot să garantez că sunt chiar ei doi dar fotografia e făcută în celebra casă cu celebrul balcon şi habar n-am să vă explic sensul expunerii celor două schelete într-un loc atât de romantic. Oricum, după lungimea femurului, eu zic că Romeo e dedesubt. Vouă cum vi se pare?

La timpuri noi, predici noi

Când eram mai tinerica, popa afurisea pe toţi cei care duminica munceau în loc să cinstească ziua Domnului prin rugăciune, în biserică: “… şi cei care din lăcomie, supuşi ispitei, în zi de rugăciune şi slavă, păcătuiesc cu lucrul mâinilor lor…” Acum, iaca, ce zice popa: “… şi să ne rugăm şi pentru cei care în această sfântă zi muncesc ca să aducă jertfă plăcută Domnului, ajutând acest lăcaş să se înalţe, căci avem nevoie de atâtea alte lucruri după cum vedeţi  şi dumneavoastră, să le dea Domnul putere, minte limpede şi gând bun...” Doamne miluieşte!

Reclama- sufletul pompelor funebre

Imagine
Dumnezeu să-l odihnească-n pace pe Sergio căci banii lui şi ai rudelor ş-au găsit bun lăcaş în buzunarele firmei de pompe funebre! După cum observaţi, firma Coppolecchia de tristă dar necesară îndeletnicire,  ocupă mai bine de un sfert din anunţul mortuar să-şi facă reclamă. Mortu’ ca mortu’ dar adresa celor două sedii, stânga- dreapta, numele- aproape la fel de mare ca numele defunctului, adresa de internet, ăstea-s chestii cu adevărat importante. Mai ales că firma în marea ei generozitate oferă tuturor g r a t is, posibilitatea să trimită g r a t i s cum spuneam mesaje de condoleanţe de pe site-ul agenţiei www.bla-bla.it, altă ocazie să mai bage o dată adresa firmei. Doar Sergio a beneficiat de oferta de vara: îmbălsămat şi-mpachetat in sicriu  de zinc(ultimul răcnet în materie) la numai 1000 de euro. Mai pomană decât atât nu e decât coliva care aici nici nu se face, aşa că…

Invitatii la Google +

Imagine
Cine vrea, cine pofteşte să se bage în Google + poate da click aici: Invitaţii Google Plus . Nu prea înţeleg de ce le place sistemul ăsta cu scărpinatul pe după ureche, invitaţii, şmecherii, stai aşa  să vedem dacă te cunoaşte cineva te primim dacă nu,  nu, aşa a fost şi cu Gmail la începuturi dacă vă aminţiţi. Mă rog, cert e că eu m-am înscris în seara asta şi încerc să înţeleg cum funcţionează cercurile căci aici n-avem pereţi de văruit  ca pe feisbuc avem cercuri , fluxuri, streamuri şi alte brizbrizuri. Cine vrea să mă adauge în cercul lui, grupa mare, grupa mică, nu contează, cerc să fie, mulţumesc, numai sa nu ma intrebati cum, ca habar n-am încă.

Harta discordiei noastre

Să facă doi paşi în faţă cei care au fost la măsurători! Nu zic mai mult că mă ceartă Carmen , toate miercurile răsar de la ea! Daţi click pe imagine şi descoperiţi unde ne situăm!

Incurcatele carari ale Artei

Imagine
Oriunde te-ai întoarce sau suci la Venezia e imposibil să nu calci într-o operă de artă (nu mă refer la operele semnate de  artiştii patrupezi, multe şi cu moţ dar care nu fac subiectul discuţiei noastre). Cum  başbuzicul mic a ales un liceu din Venezia, partea cu fiţe( cu cât e mai mult  mucegai, şobolani, unghi de înclinare cu atât zona e mai fiţoasă), mergem să ne certăm cu secretarul pentru că l-a înscris la clasa de spaniolă. Ne certăm, secretarul pare un funcţionar român naturalizat forţat, aşa că ştiu să-l scot la horodincă, îl scot, îl bag, îl scoate şi el pe başbuzic de la spaniolă şi-l bagă la franceză, ne mulţumim reciproc, înjurându-ne la fel de reciproc, printre dinti,  ne întoarcem pe călcâie şi dăm peste artă, exact în drumul nostru, poţi să o refuzi? Nu poţi, aşa că citim politicoşi afişul: “Menglong – Oscurità” - expoziţie colectivă a artiştilor chinezi: Jia Aili, Qiu Anxiong, Qiu Xiaofei şi intrăm. Întuneric beznă! - Cireaşă, am greşit sala, mami! îi dau de ştir