Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Mi-a crescut...


mi-a crescut poezia
precum părul în nas
la bătrâneţe
şi doar
toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească
foarte devreme
de exemplu sânii
vedeţi poezia asta o să devină foarte interesantă
de la a doua strofă
care deja cred că a început
aşa că mai lungim si-ii-la-aa-be-ee-le
până mi se vascularizează şi
penisul poetic
cu care cacofonic vorbind voi întoarce brazda mănoasă
a patriei
la vremea secerişului treiera-voi
mi se pare mie sau am trecut la stofa a treia
fiorul e mai puternic
se simte nu
e pe vine clar
două hectare de poezie în vers rogvaiv
ce dreaq, dom’le
suntem în anul 2007
lună, cai şi fluturaşi au văzut şi strămoşii
iubite mă voi spânzura de stomacul tău
cu uterul meu flauşat
asta-i clar
şi aici vorbesc atenţie
abscons despre un simbol anume
cineva o să se prindă
şi o să-mi povestească şi mie
by the way
între mine şi tine
atâtea refreshuri stinghere
mereu laşi pasta de dinţi fără capac
unde mai pui că o
storci de la mijloc
ca pe femei misoginule
cold wheather makes me crazy
cam atât m-a ţinut cred că deja se termină
deşi mai ştiu câteva cuvinte şi-n italiană
finalul va exploda precum o cutie de bergenbier împuşcată
cu cinism
să mă atingă cineva c-o metaforă
sau mai bine
nu
o să-mi cumpăr o pensetă


precum părul în nas
mi-a crescut poezia
măi tată


Comentarii

  1. n-am comentat cand am citit-o prima data, pentru ca eram prea timida, dar acum trebuie sa-ti spun: scrii incredibil de bine. si de fapt nu-i doar faptul ca scrii, ci cum simti lucrurile.. imi place mult

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga blo,
      Multumesc, suflet frumos!
      Visam sa ma fac scriitoare dupa ce-am crescut am cam uitat :).
      O fi bine, o fi rau? :). Au trecut o mie de ani de cand am protestat poetic :)

      Ștergere
    2. mie-mi spui? a murit metafora, acum scriu cu foarte mult talent liste de cumparaturi, pe care le uit acasa :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină