Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Toamna se numără veneţienii(III)




IV-

- Tii, Vetuţă, pe aici ţi-i drumul dacă nu vrei să te scrânteşti la minte.

Ei, n-avea dreptate, tătuca? Basta şi- avanţa un ciomag la un car de oale! Ce caut eu să mă uit la  indiciuplinaţii ăştia în loc să-mi văd de ale mele ?  Dă-te, mă, la o parte cu cartonul ăsta... vezi, poate te pune năcazul să te lipeşti de vetrinele farmaciei că te găsesc mai repede decât gipiesul lu' Costache, zbieră Veta, în retragere.
- Veto, strigă deznădăjduit Bepi văzând firele acţiunii bălăngănindu-se periculos prin piaţă.
- Nicio Veto, nea Bepi! Arangiati cum ţi-a trece prin tărtăcuţă! Pe mine nu mă mai frega un cazzo, iaca! Acu' s-a uscat, mergi de vorbeşte cu doctorul, nu la el veniseşi? Că doar sunteţi de-acelaşi neam şi s-a pricepe el, de ce vă învârtiţi aşa prin piaţă, ca muştele pe slănina sărată, încheie tratativele Vetuţa, dintr-o simplă mişcare a mopului.

Bepi molfăie un protest firav între proteze, protezele clămpăne adoptând poziţia „Dreeepţi” imediat după: „ un-doi”. Cu speranţa, uşor mai tânără decât edentaţia, Bepi se aruncă într-un cântec menit să o înduplece pe Veta să rămână.






Pe acest fundal sonor, Vetuţa părăseşte piaţa, ca un general după o binemeritată victoriepe mine Vetuţa asta a început să mă enerveze)

Comentarii

  1. Nu trebuie să te enerveze Vetuţa, ea e doar o victimă. Am aflat de ce a plecat din România, dar sst! ea să nu ştie că noi ştim: http://www.neacostache.com/2009/12/01/cearta-iii/

    P.S. Sau o fi doar o potrivire de nume ?...

    RăspundețiȘtergere
  2. :))

    Păi da, am aflat deci motivul cauzei, să vedem dacă reuşesc s-o urmăresc mai departe, că-i tare iute de picior.

    P.S. Cu siguranţă e o potrivire de nume, da' uite şi tu ce potrivire.
    Mulţumesc şi pentru link, mi-a făcut plăcere să-l întâlnesc pe nea Costache.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină