Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Blog plecat în vacanţă





Sărbători fericite şi luminoase!



Powered by ScribeFire.

Comentarii

  1. Sarbatori fericite si vacanta placuta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Asemenea, cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mult mai tare ca întoarcerea lui Ulise în Itaca, după căpşuniada de 20 de ani!
    Super mişto scris, super naşpa resimţit (mai ales când eşti greu încercat de nevoi!). Asta îmi aduce aminte de epistola aia în care ne dădeam noi mari că ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamul. Cu sărăcia ştim cum e, cu nevoile nasol cu tuciurii, iar cu neamurile măcar sănătoase să le ştim.
    Vameşii erau aşa tăcuţi pentru că, între timp, Ministerul de Interne a hotărât ca la punctele de frontieră ale României cu ţările vecine, dar şi cu ţările care nu sunt vecine, ci doar simple cunoştinţe, să fie angajaţi cetăţeni străini, nevorbitori de limbă română, pentru a elimina corupţia şi ineficienţa din sistem. Cei cinci tinerei erau de fapt apatrizi din Uzbekistan, Gârgâstan, Bostan şi Bâtlan, ţări cu care noi avem de altfel puternice relaţii diplomatice, economice şi culturale.
    Personal, mă oftic că nu aţi poposit la benzinăria maghiară, mai cu seamă că miniştrii care se ocupă cu Sănătatea, Mediul şi Cultura din guvernul României sunt de prin partea locului (în care ziceam eu că ar fi fost bine să poposiţi!). Ca să nu mai zic că la Vaslui, judeţ cu o importantă populaţie maghiară, prefectul este tot un descendent al mercenarilor angajaţi mai deunăzi de Măria Sa, Ştefan.
    Ce să mai zic?
    Să fim sănătoşi (eu sunt sănătos şi fără vaccin antiporcin!), să ne auzim bucuroşi şi să nu ne plângem: vom avea un an în care cu siguranţă că nu ne vom plictisi.
    Toate cele bune şi frumoase, şi ţie, şi alor tăi.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină