Shi- Xiang- Xia
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
Sarbatori fericite si vacanta placuta.
RăspundețiȘtergereMultumesc! Asemenea, cu mult drag!
RăspundețiȘtergereMult mai tare ca întoarcerea lui Ulise în Itaca, după căpşuniada de 20 de ani!
RăspundețiȘtergereSuper mişto scris, super naşpa resimţit (mai ales când eşti greu încercat de nevoi!). Asta îmi aduce aminte de epistola aia în care ne dădeam noi mari că ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamul. Cu sărăcia ştim cum e, cu nevoile nasol cu tuciurii, iar cu neamurile măcar sănătoase să le ştim.
Vameşii erau aşa tăcuţi pentru că, între timp, Ministerul de Interne a hotărât ca la punctele de frontieră ale României cu ţările vecine, dar şi cu ţările care nu sunt vecine, ci doar simple cunoştinţe, să fie angajaţi cetăţeni străini, nevorbitori de limbă română, pentru a elimina corupţia şi ineficienţa din sistem. Cei cinci tinerei erau de fapt apatrizi din Uzbekistan, Gârgâstan, Bostan şi Bâtlan, ţări cu care noi avem de altfel puternice relaţii diplomatice, economice şi culturale.
Personal, mă oftic că nu aţi poposit la benzinăria maghiară, mai cu seamă că miniştrii care se ocupă cu Sănătatea, Mediul şi Cultura din guvernul României sunt de prin partea locului (în care ziceam eu că ar fi fost bine să poposiţi!). Ca să nu mai zic că la Vaslui, judeţ cu o importantă populaţie maghiară, prefectul este tot un descendent al mercenarilor angajaţi mai deunăzi de Măria Sa, Ştefan.
Ce să mai zic?
Să fim sănătoşi (eu sunt sănătos şi fără vaccin antiporcin!), să ne auzim bucuroşi şi să nu ne plângem: vom avea un an în care cu siguranţă că nu ne vom plictisi.
Toate cele bune şi frumoase, şi ţie, şi alor tăi.