La mulţi ani, Doru!
Într-o dimineaţă scot la raport piticii şefi, flancul stâng şi flancul drept.
- Permiteţi să raportez piticii din stânga: au urechile tăiate, unghiile curate şi scufiile apretate!
- Permiteţi să raportez, piticii din dreapta: sunt cuminţi, se spală pe dinţi şi ascultă de părinţi!
- Bravo! Sclipuricii?
- Raportăm în cor: sclipuricii studiază cu spor de zor să devină licurici.
- Licuricii?
- Avem un licurici care a absolvit şi s-a făcut pitici. Ceilalţi treisute patruzecişinouă stau pe ouă, în curând vom avea treisute patruzeci şi nouă de plicurici mici- mici.
- Hmm... Eu zic să număraţi din nou. Între emisfere, pe coridor v-a rămas un cascador. Ce- o fi? Plicurici, sclipurici, licurici sau pitici?
- E prea ciufulici pentru un pitici, destul de prea înalt pentru celălalt, sclipurici- muşchetari cu ochelari n-avem, nu e avion deci, raportăm în cor, pare a fi un spion cu lornion.
- Vai, ce situaţie mai bine făceam insolaţie. Acum vor şti toţi că am trei mii patru sute douăş’cinci de pitici peltici...
- Mă iertaţi, şi şapte...
- E foarte clar, beţi prea mult lapte! Poate a venit după idei.
- Raportăm în cor, niciuna n-a trecut în zbor deşi noi ne străduim: aerisim, zugrăvim. A fost doar aia niţel răsuflată când ai pus muştar în salată.
- Şşşt... n-avem nevoie de propagandă tocmai acum că avem o iscoadă.
- Uf, nici mie nu-mi place salata dar de ce vorbiţi în şoaptă, avem cumva o iscoadă?
- Nu încerca să ne induci în eroare suntem foarte atenţi în apărare. Ai ieşit în plus la numărătoare.
- Hei! Nu se poate să nu vă amintiţi, am jucat bambilici împreună o întreagă săptămână.
- Permiteţi să raportez, piticii din dreapta l-au identificat imediat: e Zburătoru’, piticul cuminte a vrăjitorului Clujlandului, Doru.
- Permiteţi să raportez, piticii din stânga şi-au amintit, e Zburătoru’, piticul care n-a urcat în gondolă pentru că n-avea cupolă.
- Vai ce situaţie mai bine făceam din nou insolaţie. Acum Doru va crede că l-am uitat ceea ce nu e adevărat. Dar spune-mi repede ce s-a întâmplat? Ai venit cu vreo furtună sau călare pe-o veste bună?
- Am prins o minifurtună la economic să nu depăşesc sfertul academic dar cât aţi vorbit de salată cred că deja am făcut-o lată. În mai puţin de trei ore Doru va fi un adolescent, absolvent cu accent.
- Sigur astăzi a fost ziua lui, a împlinit cinsprezece anişori. Eu cu piticii, sclipuricii, licuricii şi priculicii l-am felicitat în cor cântându-i încetişor.
- Nu trebuia...
- Mi se pare mie sau eşti cam obrăznicuţ pentru un piticuţ
- Uite, ştii, Doru a hotărât, ca adolescent să fie mai circumspect. Vrea să-şi pună piticuţii într-o barcă cu motor şi să îi trimită la ecuator sau poate mai departe, nu mai vrea să scrie lucruri demodate.
- E grav.
- Foarte grav. De aceea am venit până aici. Trebuie să-i spui câtă nevoie are de pitici. Trebuie să-i spui cum tu, o... hmm... zână destul de ... hmm...matură scoate treisutepatruzecişi nouă de pitici pe săptămână.
- Ştiu şi eu? Poate că el are dreptate, poate circuitele mele sunt niţel demodate...
- Fără pitici nu se poate. Fiecare piticuţ aduce o culoare, un zâmbet, o poveste depinde de-întâmplare.
- Vai, ce situaţie, mai bine făceam de trei ori insolaţie. Foarte bine, n-am încotro , luînd întregul în consideraţie o să fac această demonstraţie. Scot povestea la tarabă, asta nu e o şagă!
- Şi eu?
- Pe tine, te trimit cu furtuna de afară la clasa VIP să ajungi astă-seară. Îi dai Dorului trei mii patru sute douăş’cinci de pupici peltici plus unul mai mare de la o zână mereu datoare.
- Mă iertaţi. Şi şapte...
- V-am spus eu, beţi prea mult lapte!
Adevarata poezie de la o zana adevarata spre un pici printre ucenici.
RăspundețiȘtergereSuperb!
Multumesc pentru buchetul de zambete daruite zi de zi de cand ne-am intalnit.
Dorulet
Doru,
RăspundețiȘtergereIarta-ma dar mi-am prins urechile pana m-am dumirit cum sa-ti raspund:)
Mi-am dorit sa te fac sa zambesti extra de ziua ta si sunt fericita ca am reusit!
Sa fii fericit si sa cresti mare si frumos, voi incerca sa fiu pe aproape!
Cu cei trei mii de pupici peltici si tot atatea imbratisari!