Prietenului meu, Uriaşul


Cred că, a venit momentul să-ţi dai voie să fii slab, mic, neputincios, trist, frustat, plângăcios, patetic, urâcios, nesuferit, furios, îngrozitor de furios...


Plângi, ţipă, urlă, priveşte-te în oglindă şi hohoteşte până la epuizare, situaţia nu e nicidecum roză, ţi-ai câştigat dreptul să-ţi plângi de milă.


Permite-mi să bocesc lîngă tine, să stăm amândoi cu nasurile roşii, fără multe cuvinte, până ne convingem că am plâns toate lacrimile lumii, ştii, asta ar fi o altă fotografie pe care n-o s-o avem.


După aceea ne vom sufleca mâinile şi ne vom apuca de treabă.


Eşti pregătit?

Comentarii

  1. radu-ilarion munteanu27 iunie 2009 la 05:49

    "cristiana" scurta din final aminteste de scurtissimele prozatorului vasile baran, din anii 60-70. doua cuvinte care lumineaza twxtul. un hibrid jucaus intre scaiete si licurici.

    RăspundețiȘtergere
  2. scaietina27 iunie 2009 la 19:48

    Scaieto-licurici:), hibridul prezintă avantaje. Garantez!
    Dezavantajele le trec sub tăcere...
    >:D<

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î
citeşte mai mult...