Prietenului meu, Uriaşul


Cred că, a venit momentul să-ţi dai voie să fii slab, mic, neputincios, trist, frustat, plângăcios, patetic, urâcios, nesuferit, furios, îngrozitor de furios...


Plângi, ţipă, urlă, priveşte-te în oglindă şi hohoteşte până la epuizare, situaţia nu e nicidecum roză, ţi-ai câştigat dreptul să-ţi plângi de milă.


Permite-mi să bocesc lîngă tine, să stăm amândoi cu nasurile roşii, fără multe cuvinte, până ne convingem că am plâns toate lacrimile lumii, ştii, asta ar fi o altă fotografie pe care n-o s-o avem.


După aceea ne vom sufleca mâinile şi ne vom apuca de treabă.


Eşti pregătit?

Comentarii

  1. "cristiana" scurta din final aminteste de scurtissimele prozatorului vasile baran, din anii 60-70. doua cuvinte care lumineaza twxtul. un hibrid jucaus intre scaiete si licurici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Scaieto-licurici:), hibridul prezintă avantaje. Garantez!
    Dezavantajele le trec sub tăcere...
    >:D<

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină