Draga Bitdefender, ma doare in aripa

Da, în aripă, pentru că acolo se păstrează dorinţa  de a te întoarce, cândva, la cuib. Acolo se adună veştile despre acasă, acolo stă ascuns ca o vrabie zburătăcită, dorul.

De aceea, tot din aripă m-am bucurat teribil când am auzit de Bitdefender acum vreo şapte ani. 

Companie românească, producătoare de soluţii de securitate informatică care creşte şi înfloreşte. Citeşti, vezi că are succes, te bucuri de parcă ţi-a intrat copilul la facultate. 

Descarc antivirusul, varianta free, îl recomand în dreapta şi în stânga, îl pun pe calculatoarele prietenilor, îi conving că e aproape obligatoriu ca român să ai un antivirus românesc, mă dau şi la italieni fără să clipesc.

Bun! În 2013, cumpăr o licenţă pe doi ani pentru trei calculatoare, preţul bun, produs românesc, cum spuneam, două click-uri şi e al meu.

Din păcate, după câteva luni a trebuit să-l dezinstalez, pentru că la vremea aceea avea niscai conflicte cu prea proaspătul Windows 8, pe atunci. L-am dezinstalat şi nu mi-am mai bătut capul, pentru că încetişor au învăţat şi başbuzicii să navigheze înţelept pe internet, drept pentru care n-am mai simţit nevoia re-instalărilor de niciun fel.

Acum vreo două săptămâni am început să primesc mesaje publicitare în care eram anunţată că îmi scade licenţa şi dacă vreau, uite, ce ofertă, uite ce preţ, alea-alea, ştiţi şi voi, sunt pline inboxurile de mesaje de genul acesta. Dar cum eu nu voiam să reînoiesc nimic, mi-am văzut liniştită de ale mele. 

Asta până acum două zile când badabam! m-am trezit cu 119 euro minus în cont. 

Aoleu, ce-am făcut şi nu-mi aduc aminte, m-am întrebat, gata să-mi dau două perechi de palme peste urechi. 

- Ce e ăla Avangate, mă întreabă jupânul mijind din ochi. Are nume de Star Trek,  poartă stelară cu macrame! Mai ştii prin ce galaxii dubioase umbli, soro şi eu habar n-am! 

(De când am intrat în al douăzeci şi şaptelea an de căsnicie a început să mă ia cam des cu “soro”. O fi bine, o fi rău... nu ştiu cum să interpretez încă)

Bag capul prin emailurile vechi şi descopăr că Avangate-ul ăsta apare pe factura de acu’ doi ani de când cumpărasem Bitdefenderul, deci ne prindem că o fi partea comercială a companiei.

Şi atunci ne liniştim oarecum. M-am gândit că o fi vreo bâlbă, vreo greşeală, vreun coşmar de noapte ceva...

Când dimineaţă am primit un email în care ni se mulţumea că am ales produsele Bitdefender şi factura pentru alţi doi ani de protecţie intensivă cu antivirusul mai sus menţionat, am simţit că mă ia întâi cu leşin apoi cu greaţă.

Scriu repede-repejor să le explic că şi-au băgat mâna în buzunarul meu fără ca cineva să le fi permis asta şi să facă bine să repare rapid că o să-i iert că deh! se mai poate întâmpla, numai cine nu munceşte, nu greşeşte.

Îmi răspunde o tipă care foarte amabilă îmi explică cum că, undeva în partea aia lungă pe care n-o citeşte nimeni cu “Termeni şi condiţii” era bifată opţiunea de reînnoire automată şi că deci o dată cumpărat ţi-l ţii până te duci în Rai, Bitdefender-ul e soluţia definitivă a tuturor problemelor de securitate, acum şi în vecii veacurilor ce va să vie, amin!

Ce vorbeşti, Franţ?

M-am dezbrăcat urgent de patriotism şi-am început să caut cu răbdare definiţia exactă a fraudei a cărui personaj principal eram. Am găsit-o pe site-ul Poliţiei poştale( aşa se cheamă pe aici poliţia internetului), fraudă contractuală e numele ei şi, cel puţin, aici, în Italia, chestiunea vine reglementată cu un articol de lege care te scoate din belele de genul ăsta.

Îi fac copy- paste tipei care în fond n-are nico vină, e instruită să răspundă conform politicii mizerabile a companiei pe care o reprezintă, iar ea nu opune rezistenţă, e instruită, la fel, să dreagă busuiocul înainte de a se ajunge la plângeri penale, aşa că îmi răspunde foarte repede că tocmai mi-au dat banii îndărăt, ar trebui să apară în cinci zile, din nou, în cont.

 Aha! Deci aşa funcţionează daravera? Care pe care sperie mai tare?

În loc de concluzie, zic, sus şi tare, mai ales că acum v-aţi permis să folosiţi şi steagul dac drept imagine:

Să vă fie ruşine! Nu aşa se construieşte un nume, nu aşa se leagă tradiţii, nu aşa obţineţi suport şi nu aşa o să vă creşteţi cifra de afaceri!

Din punctul meu de vedere, e mult mai cinstit, hoţul care îţi bagă mâna în buzunar, în autobuz. El îşi asumă riscul de a fi privit în ochi în eventualitatea în care este prins, voi, nu.

 Cu siguranţă, ştiţi care e cea mai bună reclamă: din om în om. E la fel şi în varianta anti-reclamă! 

Iar eu, chiar dacă îmi voi vedea din câte am înţeles banii înapoi, voi fi cea mai teribilă anti-reclamă a voastră!

 Pentru că da, mă simt rănită, Mă doare în aripă, dragă Bitdefender!

PS.

Voi reveni cu indicaţii clare despre această practică comercială incorectă, despre cum să procedaţi să verificaţi dacă aveţi această reînnoire automată activată.