Minimalismul minimalistului de rand
De fapt, cel mai rău mă intrigă treaba cu minimalismul ăsta.
De când am început să studiez problema cu aglomeraţia inutilă de lucruri din viaţa noastră, dulapul meu cu haine, arată ca o gară cu trenuri deviate. Adică, gol sau aproape gol, pentru că, înăuntru, au rămas doar şapte ţinute pe şapte umeraşe, restul hainelor le-am înghesuit în trei saci negri.
Jupânul mă priveşte nedumerit cum în fiecare dimineaţă, deschid dulapul şi privesc satisfăcută la goliciunea lui ordonată, inspir, expir să circule energia şi-apoi încep să-mi caut haine în sacii negri depozitaţi lângă dulap.
Nu mă ating de ţinutele alea minimaliste, pentru că mi se rupe sufletul de alea exilate în saci.
Jupânul mormăie că nu e deloc normală toată chestia asta şi că, sigur, am înţeles pe dos. Poate, hainele din saci trebuiau să rămână în dulap şi alea de pe umeraş în sac sau poate “ trebuie toate să stea în dulap, dacă tot le-ai cumpărat, acu’ ce e aia, să ai neapărat o emoţie specială cu pantalonii scurţi şi că, nu cumva să-mi treacă prin cap să-l minimalizez şi pe el că atât îmi trebuie să mă bag în relaţiile lui secrete din dulap, e gata să apere dreptul tricoului promoţional de la Guiness de a rămâne pe raft şi pe burtă, până în pânzele albe.”
- Ţi-e mic, măi, nu vezi, încerc să-l conving să-l bage în sacul pregătit anume .
- Ei şi ce, am crescut împreună, face, mângâindu-se pe tricou îngândurat.
- Deci, ai o legătură emotivă cu tricoul, de aia nu vrei să-l arunci, am înţeles!
- Cum să am legături cu tricoul, ce vorbă e asta, e o bucată de cârpă, ia nu mai citi cărţi de astea chinezeşti că nu-ţi fac bine, ai ajuns să stai cu hainele în saci ca Moleşoaia, ţi se pare normal?
- Nu e chinezoaică e japonezoaică dar nu asta e important, important e că mă simt sufocată de haine.
- Păi, e şi normal că te sufoci, stai cu capul în sacii ăia câte o jumătate de oră să cauţi haine, e problema ta, eu şi hainele mele ne simţim foarte bine împreună, să nu te prind că le pui în saci că eu ştiu perfect ce haine am şi le folosesc pe toate, prin rotaţie
Tac din gură şi sustrag pe furiş o flanea şi o pereche de pantaloni dedinfundul dulapului său, le împachetez frumos şi a doua zi îl abordez, pieptiş:
- Uite, jupâne, un cacadou, aşa, de ziua internaţională a vântului.
- Mmmm, mormăie deschizând, neîncrezător, pachetul. Vai, exact ce-mi doream, serios, de când voiam o pereche de pantaloni cu turul mai înalt, aşa ca ăştia şi flaneaua e faină, se potrivesc la fix, mulţumesc frumos dar ce îţi veni? Ieri voiai să-mi faci dulapul ferfeniţă, azi îmi cumperi haine?
- Ţi le-ai cumpărat singur, jupâne, acu vreo doi ani, eu, doar, am făcut pîrtie până la ele.
- Hmm, mă gândeam eu că trebuie să fie o capcană.
- Păi da, q.e.d, am demonstrat ce era de demonstrat.
- Bine, ai învins! Fă şi la mine mişcarea aia cu sacii, dacă zici că le găsesc mai uşor, aşa.
Aşa că, acum, avem şifonierele goale şi patru saci negri în faţa lor.
Jupânul mai bodogăne înainte să se arunce cu capul în saci dar, în general, suntem destul de mulţumiţi.
Am făcut treabă bună.
Mă gândeam chiar, că aş putea să-mi pun o vază cu flori în dulap, după un timp, ai nevoie de niţel suport afectiv vizual să mergi înainte cu minimalismele astea.
:))) Ina, ai facut treaba buna! Si cu hainele, si cu textul, mi-am inceput ziua razand. Si ma identific in situatie, dar sa stii ca eu am renuntat si la saci.:)
RăspundețiȘtergere:)) Aaa, tu esti la avansaţi carevasazică! Cu
Ștergerenoi nu ştiu cum o să fie că jupânul mîrîie mai rău decât toată trupa de patrupezi dacă mă ating de sacii lui.
:))) ei, nunu, nu te atingi de ai lui. Treptat asa, mai bagi cate o "konmarizare".:) Se convinge prin puterea exemplului tau.:)) Urmaresc cu interes evolutia, sa ne tii la curent totusi.
ȘtergereAi pus degetul in rana, problema sta tocmai in exemplu :)). Da, neaparat povestesc daca avem progrese...
Ștergere