Mumificarea pentru toti

Nu ştiu cum o fi prin ţările domniilor voastre dar prin Italia treaba e gogonată şi prezintă umflături.

Cadavrele nu se mai descompun.

După 10 ani (aici dezgropatul se execută după 10 ani) în afară de faptul că ridurile de expresie sunt mai accentuate şi că eşti cam rigor mortis,  pallor mortis şi alte câteva chestii care sfârşesc inevitabil în mortis, eşti destul de întreg încât groparul să-şi scuipe în sân şi să te îngroape la loc căci unde e lege nu-i tocmeală şi legea spune că dacă nu eşti oale şi ulcele trebuie să fii îngropat din nou, până te înveţi minte şi putrezeşti.

Situaţia devine complicată pentru că circuitul natural al locului de veci în natură vine întrerupt şi morţii proaspeţi rămân de izbelişte.

Materialul prezentat la televiziunea italiană îl puteţi vedea aici: Cimiteri al completo

Cauzele pentru aşa o ispravă se pare că ar fi trei:

- conservanţii din mâncare şi antibioticele care distrug bacteriile responsabile cu ronţăitul pe dinăuntrumumie

 

Vă daţi seama?

Înainte mumificarea era apanajul câtorva aleşi, acum, cu două cutii de brânză topită şi-un baton de salam, ai toate şansele să  râmâi verde până vine Schwarzenegger din viitor să salveze planeta, în anul 3415, pe înserat.

Comentarii

  1. Cristi14 mai 2011 la 12:42

    Cred ca peste tot e la fel. Aditivii alimentari, E-urile, conservantii sunt la putere. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Scaietina14 mai 2011 la 20:29

    Asa ma gandesc si eu, Cristi!
    Si totusi ultimii cabanosi cumparati din Romania aveau o nuanta rosu ciclam de numa-numa!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Marius17 mai 2011 la 22:08

    Am vazut si eu reportajul; incep sa ni se confirme niste negre presimtiri
    @scaietina - Rosul e de la salpetru. Se baga peste tot, ca pe vremea haiducilor: la praful de pusca, la pastrama, pe camp in loc de balegar...

    RăspundețiȘtergere
  4. Scaietina18 mai 2011 la 09:42

    Marius,
    Salpetru imi suna destul de bisericos :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim2 iunie 2011 la 13:01

    Ino ino scaietino... nu stiu daca ai habar dar pentru a trece un muritor in randul sfintilor, unul din criteriile ortodoxiei este si acela al neputrezirii trupului. Cum n-as vrea sa ma vad pictat prin biserici, ma apuc de mancat sanatos !:)...si in bucatarie s-a facut Lumina!

    Andrei aka Flintobert Breeze

    RăspundețiȘtergere
  6. Scaietina2 iunie 2011 la 13:58

    Mananca fara frica si nemurirea sta si-ti face ochi dulci:)
    Sfinte Andrei Flintobert Breeze ma bucur sa te regasesc pe meleaguri staietinoase:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î
citeşte mai mult...