Aphophis, asteroidul fara liber arbitru
- Rodica, lasă, dragă, cartea aia deoparte! Uite, vezi c-am avut dreptate? Nici vorbă de ploaie. Soare, aer, verdeaţă, trei cartoane de mititei şi noi doi în colțișorul ăsta minunat. I-auzi cum ciripesc păsărelele...
- Nu ciripesc, Nae, croncăne. Unde-ai văzut, tu, ciori să ciripească?
- Lasă, dragă, ciorile-s cu treaba lor, uite colo, nişte vrăbiuţe. Vreascuri uscate să căutăm şi-un cântec vesel să cântăm, tra-la-la...
- Vaaai, Nae, vai, nenorocire!
- Nu-mi spune! Ai uitat micii!
- Nae, nenorocire îţi spun! Cât e ceasul?
- Să tot fie trei, până-am făcut plinul, până am urcat dealul, până-am coborât valea…
-Trei... şi data, ce dată e azi?
- Trei, trei august, prima zi de concediu, dragă, ai uitat? Ce ţi se întâmplă? Te-ai lovit la cap, ţi-a intrat ceva în ureche?
- Năicăăă...
- Au! Nu striga, dragă, sunt aici. Uite, cu-cu, cu-cu! Mă vezi?
- Vine, peste jumătate de oră, vine!
- Eram sigur! Ai chemat-o pe maică-ta!
- Asteroidul vine, Nae! Ne găseşte...
- Ei cum o să ne găsească, dragă, n-am spus la nimeni unde plecăm.
- Ne găseşte, Nae, ne găseşte şi-n gaură de şarpe, nu pricepi?
- Nu.
- Nae, ce e un asteroid?
- Pe mine mă întrebi?
- Pe tine, mai vezi tu alte anima viva, pe aici?
- M-am săturat! De când ai fost la soră-ta în Italia, nu faci decât să mă jigneşti...
- Nae, n-avem timp de orgolii, asteroidul ăsta e pe traiectoria pământului şi-o să-l lovească fix peste douăzeci şi cinci de minute, înțelegi?
- Ete! Da', de unde ştii tu, dragă, ce-o să facă asteroidul. Vă-ntâlniţi?
- Asteroidul ăsta e un bolovan, Naeee! Ai ochelarii? Ia, citeşte aici!
- Ce să fac dragă cu ochelarii, la grătar? C-am zis şi eu, mă duc: servesc o bere, mănânc un mic, aer curat, scot bancheta de la maşina şi trag un pui de somn,...
- Bine. Îţi citesc eu, ascultă: ” Familiile de asteroizi se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planetă sau cu alte corpuri ceresti. Daca, de exemplu, asteroidul-părinte se ciocneste de Jupiter, copiii sai, numiti geoasteroizi, vor bombarda Luna si Terra, cu efecte devastatoare, în circa 2 milioane de ani...”
- A, păi vezi, ehe, ce atâta grabă?
- Păi tocmai aia e, Nae, c-a trecut.
- Să fie sănătos atunci!
- Timpul a trecut, Nae, timpul. Astăzi, la ora trei şi treizecişicinci de minute, se împlinesc exact două milioane de ani de la ciocnire şi-un copil din ăsta va ciocni pământul.
- Pfui, drace! Dacă asta nu-i ghinion atunci, ce-i? Scap de soacră-mea, de cumnată-miu, de Lică, de datorii la bloc, vin să servesc şi eu o bere şi să mânânc un mic, exact, după două milioane de ani.
- Of-of, ce nenorocire!
- Nu plânge, Rodico, nu plânge... poate nu e adevărat...
- E adevărat, au spus şi la Otv, Nae.
- Serios?
- Da, îl aşteptau să intre în direct, ca pe fantoma Cătălina.
- Ei, păi vezi? Fantoma n-a venit, n-o să vină nici asteroidul, nu-s serioşi.
- Dar ce vină are domnu’ Dan, dragă, fiecare e liber să facă ce vrea, nu te poţi băga peste liberul arbitrul al nimănui!
- Păi şi asteroidul ăsta are?
- Ce să aibă?
- Arbitru’ de ăsta ...
- Păi, de unde să aibă, doar vine din spaţiu, n-are.
- Asta înseamnă că se duce la emisiune?
- Ştiu şi eu! E un bolovan, Nae,
- Şi ce? N-ai mai văzut bolovani la televizor?
- Ei, lasă, dragă şi tu acuma!
- Ş-apoi unde e Bucureştiu’ şi unde-s Cocorăştii? Dacă se duce acolo, nu poate să ajungă aici. Oricât ar fi el de asteroid nu poate fi în două locuri deodată! N-am dreptate?
- S-ar putea să ai...
- Sigur că am! Ştii cum se zice: morţii cu morţii, bolovanii cu bolovanii dar micii fără muştar şi bere, n-au niciun chichirez. Hai să facem repede focul, mâncăm şi deseară ne uităm la reluări să vedem care-i treaba cu asteroidul.
- Poate nici n-o să cadă şi ne uităm la Monica şi la Irinel...
- Mai bine la Oana şi Pepe.
- S-a împăcat Oana cu maică-sa.
- Nu mai spune...
- Nu ciripesc, Nae, croncăne. Unde-ai văzut, tu, ciori să ciripească?
- Lasă, dragă, ciorile-s cu treaba lor, uite colo, nişte vrăbiuţe. Vreascuri uscate să căutăm şi-un cântec vesel să cântăm, tra-la-la...
- Vaaai, Nae, vai, nenorocire!
- Nu-mi spune! Ai uitat micii!
- Nae, nenorocire îţi spun! Cât e ceasul?
- Să tot fie trei, până-am făcut plinul, până am urcat dealul, până-am coborât valea…
-Trei... şi data, ce dată e azi?
- Trei, trei august, prima zi de concediu, dragă, ai uitat? Ce ţi se întâmplă? Te-ai lovit la cap, ţi-a intrat ceva în ureche?
- Năicăăă...
- Au! Nu striga, dragă, sunt aici. Uite, cu-cu, cu-cu! Mă vezi?
- Vine, peste jumătate de oră, vine!
- Eram sigur! Ai chemat-o pe maică-ta!
- Asteroidul vine, Nae! Ne găseşte...
- Ei cum o să ne găsească, dragă, n-am spus la nimeni unde plecăm.
- Ne găseşte, Nae, ne găseşte şi-n gaură de şarpe, nu pricepi?
- Nu.
- Nae, ce e un asteroid?
- Pe mine mă întrebi?
- Pe tine, mai vezi tu alte anima viva, pe aici?
- M-am săturat! De când ai fost la soră-ta în Italia, nu faci decât să mă jigneşti...
- Nae, n-avem timp de orgolii, asteroidul ăsta e pe traiectoria pământului şi-o să-l lovească fix peste douăzeci şi cinci de minute, înțelegi?
- Ete! Da', de unde ştii tu, dragă, ce-o să facă asteroidul. Vă-ntâlniţi?
- Asteroidul ăsta e un bolovan, Naeee! Ai ochelarii? Ia, citeşte aici!
- Ce să fac dragă cu ochelarii, la grătar? C-am zis şi eu, mă duc: servesc o bere, mănânc un mic, aer curat, scot bancheta de la maşina şi trag un pui de somn,...
- Bine. Îţi citesc eu, ascultă: ” Familiile de asteroizi se nasc din ciocnirea unui asteroid gigantic cu o planetă sau cu alte corpuri ceresti. Daca, de exemplu, asteroidul-părinte se ciocneste de Jupiter, copiii sai, numiti geoasteroizi, vor bombarda Luna si Terra, cu efecte devastatoare, în circa 2 milioane de ani...”
- A, păi vezi, ehe, ce atâta grabă?
- Păi tocmai aia e, Nae, c-a trecut.
- Să fie sănătos atunci!
- Timpul a trecut, Nae, timpul. Astăzi, la ora trei şi treizecişicinci de minute, se împlinesc exact două milioane de ani de la ciocnire şi-un copil din ăsta va ciocni pământul.
- Pfui, drace! Dacă asta nu-i ghinion atunci, ce-i? Scap de soacră-mea, de cumnată-miu, de Lică, de datorii la bloc, vin să servesc şi eu o bere şi să mânânc un mic, exact, după două milioane de ani.
- Of-of, ce nenorocire!
- Nu plânge, Rodico, nu plânge... poate nu e adevărat...
- E adevărat, au spus şi la Otv, Nae.
- Serios?
- Da, îl aşteptau să intre în direct, ca pe fantoma Cătălina.
- Ei, păi vezi? Fantoma n-a venit, n-o să vină nici asteroidul, nu-s serioşi.
- Dar ce vină are domnu’ Dan, dragă, fiecare e liber să facă ce vrea, nu te poţi băga peste liberul arbitrul al nimănui!
- Păi şi asteroidul ăsta are?
- Ce să aibă?
- Arbitru’ de ăsta ...
- Păi, de unde să aibă, doar vine din spaţiu, n-are.
- Asta înseamnă că se duce la emisiune?
- Ştiu şi eu! E un bolovan, Nae,
- Şi ce? N-ai mai văzut bolovani la televizor?
- Ei, lasă, dragă şi tu acuma!
- Ş-apoi unde e Bucureştiu’ şi unde-s Cocorăştii? Dacă se duce acolo, nu poate să ajungă aici. Oricât ar fi el de asteroid nu poate fi în două locuri deodată! N-am dreptate?
- S-ar putea să ai...
- Sigur că am! Ştii cum se zice: morţii cu morţii, bolovanii cu bolovanii dar micii fără muştar şi bere, n-au niciun chichirez. Hai să facem repede focul, mâncăm şi deseară ne uităm la reluări să vedem care-i treaba cu asteroidul.
- Poate nici n-o să cadă şi ne uităm la Monica şi la Irinel...
- Mai bine la Oana şi Pepe.
- S-a împăcat Oana cu maică-sa.
- Nu mai spune...
Până la acest punct, din spatele unui stejar, asteroidul Aphophis trăsese cu ureche la conversaţia celor doi. Un scurt moment de rotire în jurul cozii şi o motivaţie cu siguranţă mai mare decât forţa gravitaţională îl făcură pe Aphophis s-o zbughească spre înaltul cerului de unde venise.
Nu vom şti niciodată ce l-o fi făcut să-şi schimbe traiectoria, dacă a plecat să-şi caute liberul arbitru, sufletul pereche sau televiziunea domnului Miaconescu dar putem mărturisi în aceste rânduri faptul că omenirea a fost salvată de doi români cu trei cartoane di mititei şi-o navetă de bere. Eh!
Nu vom şti niciodată ce l-o fi făcut să-şi schimbe traiectoria, dacă a plecat să-şi caute liberul arbitru, sufletul pereche sau televiziunea domnului Miaconescu dar putem mărturisi în aceste rânduri faptul că omenirea a fost salvată de doi români cu trei cartoane di mititei şi-o navetă de bere. Eh!
Ce asteroid simpatic! Mi-am schimbat parerea despre asteroizi! Inainte nu-mi prea placeau! :D
RăspundețiȘtergereNu-i asa, Cristi?
RăspundețiȘtergereIti raman datoare, nu ma gandeam ca va avea cineva rabdare sa citeasca textul:)
Era un asteroid copil, chiar Rodica spune si ea le stie pe astea, da' si când s-o maturiza...
RăspundețiȘtergereCine stie? Poate atunci va putea sa cada in mai multe locuri deodata:)
RăspundețiȘtergereA fugit cand a auzit de Moni si Iri, de Pepe si Oana.
RăspundețiȘtergereCostin,
RăspundețiȘtergereAsa, m-am gandit si eu, macar ca sperietori pentru asteroizi si tot sunt buni la ceva, nu?:)