Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Alta belea ...

La vârsta mea, oamenii fac lucruri trăsnite. Sar cu paraşuta, îşi fac selfie-uri cu grizzly împăiaţi sau mai puţin împăiaţi, îşi cumpără rulote, ies la pensie (norocoşii), cresc nepoţi, fluturi de varză, eu, ce să fac dacă nu-mi doresc deocamdată să sar cu paraşuta? Mi-am mai luat un căţel, ce vă închipuiaţi? 

Din aprilie, densitatea populaţiei canine pe metru pătrat a depăşit, densitatea populaţie umane pe acelaşi metru pătrat. Cine, de ce, cum aşa, te-ai ţăcănit sunt întrebări care vin pe buze spontan şi apun la fel cum vin, în lipsă de răspunsuri. 
S-a întâmplat şi gata!
Un alt crăcănat blănos, a intrat pe uşa casei noastre  şi rămas a fost.
 Dacă în cazul lui Lus von Pluş  şi a Veveriţei, nobleţea ţinea de caracter, individul în chestiune a venit cu pedigreeul atârnat de vârful cozii lui de Shihtzu care este.
Ne-am chinuit mult cu numele că e cam greu să găseşti un nume dacă nu poţi privi câinele în ochi  iar pe el nu reuşeşti să-l priveşti în ochi decât după ce-i faci trei moţuri în frunte dar până la urmă am decis: Dodo Nătlăfeaţă de  Dodoloaţă.



Dodoloaţă pentru că e rotund şi promite să devină şi mai şi, Nătăfleaţă pentru că dacă îi mişti un deget prin faţa ochilor cu oarece rapiditate adoarme, sprijinit, pe ce găseşte. Dar te joci cu nobleţea de rasă? Nu te joci că nu ştii cu ce te joci şi te poţi frige cât ai da din coadă.
Bineînţeles că s-a schimbat dinamica, ierarhia clanului crăcănat s-a sfărâmat încă o dată, Luş care abia se  obişnuise cu ideea că de Riţa Veveriţa nu mai scapă s-a trezit brusc cu un alt mucos de suportat şi de educat. La vârsta lui!
A oftat de s-au cutremurat tablourile pe pereţi şi a început să-l trateze cu atâta indiferenţă încît Riţa vrând-nevrând a trebuit să preia prerogativele de tutor. Cineva trebuia să-l înveţe cum să-şi dea ochii peste cap când vrea să obţină ceva.



Va continua




Pentru cei care nu ii cunosc pe membrii grupului organizat de căţei al familei Cirlan, am meşterit o pagină unde puteţi găsi cu uşurinţă  toate textele în care povestesc de ei. Am numit-o Planeta căţeilor şi o puteţi accesa ori din pagina principală ori chiar de aici:


Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Pe cat de simpatic pe atat de smecher :). Multumim, Cristi

      Ștergere
  2. tu, scanteina, n-ai de unde sa stii. cu zeci de ani in urma, scuadra azzura (daca nu stii ce-i asta intreaba barbatii din familie) avea un varf de att altobelli. romanul sugubatz il poreclise... alta belea. bosorogul ramolit mozart (18 ani impliniti luna trecuta) saluta tripleta ta canina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) De la Altobelli la alta belea nu e decat un pas! Ce poveste, habar nu aveam, multumesc Uriasule. Ooo, si noi salutam, cu drag pe inteleptul Mozart!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină