Despre cafea si dusul la toaleta

O risipă importantă de bani  în călătoriile prin Italia ar putea fi provocată de o cerinţă pe care n-o s-o puteţi ignora şi anume, dusul la toaletă. 

Cu un euro de persoană, atât cât costă sa intrati la baile publice, mai bine căutaţi un bar, beţi o cafea şi folosiţi  toaleta barului respectiv. 

Sufăr de o formă de rasism moderat, încerc din răsputeri să mă tratez dar până îmi iese vă recomand cu ardoare să evitaţi barurile chinezeşti. Nu e simplu, le-au cumpărat aproape pe toate dar dacă insistaţi o să mai găsiţi şi baruri neaoşe. Principalul motiv pentru care spun asta se referă la curăţenie, barurile şi localurile chinezeşti  lasă mult de dorit în privinţa asta.

Adăugați o legendă

 Băutul cafelei în Italia e o chestie serioasă, nimeni nu glumeşte cu asta.

 Dis de dimineaţă se beau trei cafele: una, acasă, imediat după trezire, alta, la barul cel mai apropiat de casă, următoarea la barul cel mai apropiat de locul  de muncă, apoi, ta-tam! pe la 10,00 se aude, din nou, zdrăngănit de ceşti,  încă una, imediat după masa de prânz. După care, ori se cască încontinuu până la următoarea cafea care de obicei e servită după cină, ori se mai bea una, la ieşirea din tură.

Mă rog, important e să ştiţi că, e o chestie absolut normală să vrei să bei o cafea la fiecare adiere de tufiş şi că e mai convenabil să beţi o cafea când aveţi nevoie de-o toaletă. 

Alte câteva lucruri despre cafea, pe care probabil le ştiţi deja dar, na, dacă tot m-am pornit:

Caffè ristretto - în ceşcuţa cât un degetar, maşina aruncă zgârcită doar două picături, să zicem că e un fel de esenţă de cafea. Eu am băut de două ori: o dată  din greşeală şi a doua oară încercând să mă dau mare, de fiecare dată am privit pe fundul ceştii să văd dacă nu mi-au rămas incisivii acolo,  pentru că, exact asta era senzaţia.

Caffè normale sau liscio(pronunţat lişio), comparativ cu ristretto e o risipă de lichid, adică vine umplut degetarul de ceaşcă. Chiar şi băutul acesteia cere un pic de antrenament.

Caffe macchiato e, de fapt, un normale  cu-n strop de lapte, care o face mai băubilă pentru cei  obişnuiţi cu cafeaua la ibric.

Cappucino este un sortiment foarte cunoscut, diferenţa dintre cappuccino şi cafeaua macchiato stă în cantitatea de lapte, drept pentru care, vine servit într-o ceaşcă mai mare, nu într-un degetar.

Dacă aveţi probleme cu vezica şi vă e teamă de să nu începeţi să tremuraţi de la atâta cafeină, puteţi cere un orzo(orţo pronunţat) care e un înlocuitor, e făcut din orz, cred că aduce puţin cu nechezolul de odinioară, sau un deka( cafea decafeinata) care e absolut delicioasă, nu se simte absolut nicio diferenţă între cea normală şi cea decafeinată.

Preţul e cam peste tot un euro, cappuccino e în jur de 1,20 euro cu condiţia să o beţi, în picioare, la bar. Dacă vreţi să vă aşezaţi preţul se schimbă, poate să ajungă la 2 sau 3 euro de cafea, depinde foarte mult de loc, zonă. Regula asta se aplică, de obicei, barurilor aflate în preajma punctelor turistice importante. 

Ah, uitam, să adaug cafeau cea mai subversivă, caffe corretto, o şmecherie de toată isprava, numai bună de adormit nasul soţiilor iscoditoare. Cafelei îi vin adăugate 5 ml de grappa(ţuică) sau alte diverse lichioruri.

Sursa foto