Burano, cutia de culori a Venetiei

Burano- e o mică insulă satelit a Veneţiei, renumită pentru casele colorate şi dantelele lucrate manual de o excepţională frumuseţe.

Îndeletnicirea principală a localnicilor, pescuitul, pare că a generat atât nevoia de a colora casele pentru a putea fi identificate, cu uşurinţă, pe timp de ceaţă cât şi arta dantelăriilor, inventată de soţiile nevoite să găsească soluţii ingenioase de reparare a plaselor pescăreşti.

Pare-se că şi ideea colorării caselor e tot treabă de femeie. 

- Băi, Antonio, ce căutai, mă, la Giussepina? Nu ţi-e ruşine? Te-am aşteptat cu ceaunul de spaghete pe plită, toată noaptea, că mi-am zis, săracul bărbatul meu, cum pescuieşte şi pe ploaie şi pe ceaţă!  Şi când, colo, ce să vezi, ţie îţi sticleau ochii lângă perna nenorocitei aleia, că dacă o prind umplu canalul cu fulgi, nu alta!

- Nu da, Pina, nu da, era o ceaţă, astă-noapte, când să ne întoarcem de nu ne vedeam între noi, pe punte, cum era să văd că am intrat în altă casă.

- Păi, era ceaţă şi-n casă, Antonio?

- Nu, Pina, în casă era întuneric.

- Să ştii că şi Giovanni a păţit acelaşi lucru, Antonio. 

- Nu mai spune! Şi la cine a nimerit?

- La noi.

- Aoleu! Sper că l-ai dat afară, nu-i aşa?

- Păi nu, că şi la noi în casă era foarte întuneric.

Drept pentru care femeile s-au vorbit şi-au repartizat culorile satului, în aşa fel încât să evite orice confuzie de natură înceţoşată, după care au putut să-şi vadă liniştite de dantelăriile lor. 

Bărbaţii, în fiecare dimineaţă îşi adună plasele şi pleacă sperând să  pescuiască alte scuze.

(Explicaţia caselor colorate o am de la Simona, care a aflat-o de la o localnică).