Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Duios, betoniera trecea...

Dom'le, vin curenții peste ăștia, ceva de n-ai văzut! 
Acum apare nenea de la meteo: păzea că trece africanul şi  vă-ntinde ca pe tăieței,  acu' zbiară că s-a schimbat calimera și niște curenți au încurcat  polul nord cu ecuatorul, tropicelele cu meridianele deci, evident, orice palton cu căptușeală ți-ar fi de folos.
Oricum, treaba nu e chiar uşurică aşa cum ar putea să pară.
De la 40 de grade, măsurați la umbra mărarului, la 16 grade, măsurate între clănţănitul dinţilor, totul într-o singură  noapte!
 O schimbare din asta trimite în tilt orice mecanism serios de reglare a temperaturii, cum al meu era deja niţel dereglat, vă daţi seama?
 E un fel de aruncare în cap de la etajul zece.
Cu repetiţie. Adică: te ridici, faci scările şi te arunci iar.
 Dimineaţa devreme,  dârdâi cu simţ de răspundere, la ora trei mă scurg pe trotuar ca o îngheţată uitată la soare. Sus, jos...cald, frig... dimineaţa îmi curg mucii, după-amiaza apele şiroaie.
Mah!
Oricum, în afară faptului că-s îngrijorată să nu-mi  stric termostatul, de vreo lună mă strădui să vă arăt două betoniere trecând agale prin romantica Veneţie.



Inedit, nu?

Comentarii

  1. inteleg ce spui despre vreme, si empatizez cu tine, da' ia spune-mi: masinile de gunoi? cum trec masinile de gunoi? lasa si pe acolo zeama in urma lor, ca in Romania? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iarta-ma, blo, iti raspunsesem in gand si am fost ferm convinsa ca si in plan fizic o facusem :)) Sigur ca nu lasa zeama, aia e "made in romania"... ba, or mai fi si prin bangladesh daca ma gandesc nitel :))

      Ștergere
  2. :) cred ca ar fi trebuit sa le aduca cu submarinu, asaaa... ca sa nu strice frumusete de peisaj
    cat despre vreme cam asa e si pe acasica, noaptea recisor, ziua te ia cu calduri...
    dar decat recisor dimineata si tot recisor dupamasa cum era dupa 15 august cand eram eu tinerel, parca-i mai bine asa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu? Uite, eu la submarin nu ma gandisem dar nu-i rea ideea:)
      Da-da, ai dreptate, e mai bine asa, da' mormai si eu, sa nu-mi uitati glasul:))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină