Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Din nou, despre carnaval

Tema carnavalului de anul ăsta: ”Ottocento da senso a Sissi – La citta delle donne”, a marşat mult pe romantism, dezvăluiri de semnificaţii, de locuri şi aici amintesc,  o chestie care mi-a plăcut mult, plimbatul pe cărăruţe mai puţin bătătorite, în compania unor actori talentaţi şi frumuşei fooc:), nu vă îngrămădiţi: au fost dar s-au terminat acum două zile.
Nu încetează să mă uimească disponibilitatea băştinaşilor de a juca în filmul ăsta, seriozitatea cu care se pregătesc  pentru eveniment. Costul măştilor, a costumelor nu e deloc neglijabil, confecţionarea lor aşijderea, există o întreagă filieră de mâini măiastre care îşi câştigă existenţa aşa, povesteam cândva aici.
Despre lucrul manual şi crema de ghete a conţilor din ziua de azi, iată şi o fotografie pescuită de pe Alloggi Barbaria Blog care mi se pare fenomenală:

papuci de carnaval
Cel mai spectaculos cred că va fi finalul- Vogata del silenzio - dar despre el având în vedere ora de începere, doişpe'ce noaptea în punct, nu prea cred că o să pot depune mărturie.
Se pare că un cortegiu de bărci, gondole, plute şi-n general orice fel de ambarcaţiune plutitoare fără motor (convenabil locul în gondolă- doar 80 de euro- gondola cu ţarţamuri cu tot 365 de euro), vor pleca de la Rialto parcurgând Canal Grande, numai la lumina lumânărilor, până în San Marco. Sincer, mie mi-ar place să asist la spectacol de undeva, din balon, mai ales că amintirea chinezului mic, alunecat în canal acum câteva zile, mie care am o tendinţă naturală spre tot felul de alunecări:), nu prea îmi dă pace.
Câteva din fotografiile de care vorbeam:
sursa foto: Alex Cirlan

Comentarii

  1. Pui un euro pe zi deoparte si la anu' te plimbi cu gondola la clasa întâia!
    La Multi Ani, sa fiti cu totii sanatosi si voiosi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu vreau cu gondola, mi-e teama!
    Multumesc mult pentru urari!
    Sa dea Domnul ca anul acesta sa fie minunat pentru fiecare din noi, flori, fete sau baieti:)!

    RăspundețiȘtergere
  3. De ani de zile tanjesc sa ajung si eu la carnaval. Acum cand sunt la departare de cateva ore de drum cu masina, sunt un pic gravida :))
    Da' lasa ca poate la anul reusesc sa ajung sa-i calc si eu pe nervi pe venetieni, pe post de turista :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper ca stii sa fluieri, daca ajungi e aici. De trei ori scurt si-odata lung si vin s-o fac pe ghida:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine te-am gasit!:)
    Sunt absolut superbe pozele si costumele.
    Si cand te gandesti in ce porcarii se invesmanteaza lumea pe aici de Halloween...

    RăspundețiȘtergere
  6. :) Bine ai venit!
    Da, sunt tare faine si-mi place ca sunt foarte atenti la detalii, de obicei totul e foarte bine acoperit:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină