Gardul cu gume


V-aţi întrebat vreodată cum s-o fi născut legenda cu aruncatul monedei în celebra fântână romană?
Vreun amărăştean a scăpat banii în fântână, când a intrat să şi-i recupereze a găsit mai mulţi şi de-atunci a început să facă naveta. 
Roma - Ciurea - Strehaia, Strehaia - Ciurea - Roma. 
Şi eu, care tocmai asist la travaliul unui altei legende! E de ajuns să lipeşti o gumă pe faimosul Ponte della Liberta  şi vei avea noroc 2 ani, 3 luni şi 4 zile.
Nu mă credeţi? N-aveţi decât să-l întrebaţi pe ăl de fuse primul cu ideea.


Iaca bucăţica de pod, foarte aproape de P-le Roma:
iaca şi gardul:
Plăcuţele cu gume, în diverse etape de acoperire.



Plăcuţă în faza finală:


Comentarii

  1. Dan Norea20 septembrie 2010 la 10:44

    Hm, dupa mine ca sa afli originea unei astfel de legende, trebuie sa vezi cine are interesul perpetuarii ei. De exemplu, pe Ponte Vechio din Florenta, indragostitii care fixeaza un lacat, in jurul statuii lui Benvenuto Cellini, au parte de dragoste vesnica. Interesul e in mod clar al comerciantilor (magazine de aur) de pe pod. Ponosul e al primariei, care trebuie sa vina saptamanal sa taie lacate cu bomfaierul.
    Aici are cineva vreun gheseft ?
    Ca ponosul e clar al celor care intretin podul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Scaietina20 septembrie 2010 la 19:47

    :) Asta e un fel de socoteală inginerească, Dane!
    Nu cred că e un ponos ci un câştig până la urmă pentru cei care întreţin podul. Am citit că îndepărtarea gumei de pe asfalt costă destul de mult.
    Ş- apoi, eu sunt convinsă că sub influenţa diverşilor factori naturali plăcuţele se vor transforma în adevărate opere de artă:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Costel21 septembrie 2010 la 00:42

    Despre gume ... odata, picura radiatorul maşinii. O guma bine mestecata peste gaurica a fost suficienta, pina la mecanic. Deci gumele se vor comporta excelent sub influenţa diverşilor factori. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Scaietina21 septembrie 2010 la 13:00

    Acopera deci gaurici?:))
    Vazusem eu ca nu isi pierd nici culoarea, aveam dreptate, deci...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Imagine
Să ai drept companion de muncă un chinez bâlbâit care vorbeşte italiană e o adevărată binecuvântare, la care se adaugă drept bonus, faptul că, atât eu cât şi el ne aflăm la acelaşi grad de acumulare a limbii de adopţie. El nu poate zice Ina la un loc aşa că, strigă „Iiii”când se opăreşte la maşina de făcut cafea şi „Naaa”când îşi scurtează buricele la aparatul de feliat. Suntem chit. Nici eu nu pot striga repede Shi Xiang-Xia pentru ca îmi stimulează glandele salivare şi încep a boscorodi româneşte. Îl binecuvântez cu o cruce creştinească ori de cîte ori pleacă să debaraseze. Shi Xiang- Xia cu un teanc de farfurii in braţe e la fel de periculos ca un kamikaze burduşit cu dinamita. Babi, bangladeshul care spală vase are înălţimea oalei în care se fierb languste iar tenul o idee mai deschis decât ceaunicile pentru mămăligă. Îl adoră pe Shi-Xiang- Xia şi mi-a povestit că arde lumânărele norocoase pentru ca acesta să trecă cu bine perioada de probă. Farfuriile mari au scăzut la jum
citeşte mai mult...

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Imagine
Stimaţi participanţi, fericiţi posesori de leuştean,  deschidem oficial: taram-taram-ta-ta-taram, prima ediţie a concursului: “Leuşteanul de diasporă - Ba, al meu e mai frumos” ( să-mi spună cineva dacă scot virgula de după “Ba”, înainte să mi se înroşescă crenguţa de leuştean, de ruşine), care ediţie, prima fiind, ar putea părea niţel bâlbâită, de aceea, vă aşteptăm cu sugestii, brainstorming-uri,  vizavi de organizare, nume, regulament, premii etc. Cum leuşteanul ca şi românii sunt împrăştiaţi pe diferite continente, axe, fusuri orare, meridiane şi cum, iarna nu-i ca vara şi vara ar putea să fie, care este, concursul se va încheia odată cu recoltarea leuşteanului, deci fără dată fixă, undeva prin toamnă? Când toţi participanţii au terminat să-şi pună în diverse recipiente leuşteanul, se sună trâmbiţa, chiar aici în subsolul acestui text. Până atunci, însă, participanţii, postează pe blogurile, paginile, dumnealor(facebook, twitter, trumblr, etc), pozele concurentului leuştean, î
citeşte mai mult...

Barbat cu masină

Imagine
Nu-i aşa că ştiţi povestea aia cu  “Lampa lui Aladin”? Pun pariu că de “Lampadina lui Cătălin” n-aţi auzit până acum, aşa că, ce-ar fi să vă povestesc? A fost odată ca niciodată un jupân, (că dacă n-ar fi despre ce am sta noi aici să povestim?!?) care jupân avea o maşină nici mare, nici mică, nici joasă, nici înaltă, nici albă, nici neagră, foooarte frumoasă(pssst… am aflat că jupânul mai trage cu coada ochiului pe aici, aşa că subliniez, foarte fruuumoasă) aşa de frumoasă, că la soare te putei uita dar la ea, in ziua de marţi, ba! De ce tocmai marţea, v-aţi putea întreba? Este ea un fel de broscuţă năzdravană care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în monstruleţ ca într-o binecunoscută reclamă? Nici vorbă, chiar dacă suntem într-o poveste, maşina această foarte fruuumoasă nu ştie să facă diferenţa. Jupânul ştie, însă. Marţea e singura lui zi liberă, aşa că, se scoală cu noaptea în cap şi-ncepe maratonul lui “astăzi trebuie să …“ . Întâi şi întâi, ce
citeşte mai mult...