Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Joia pantofilor roşii

După amiaza lui nenea Giuseppe se vede că nu e bună. Il aud ţipând ca din gură de şarpe:
- Porco Giuda! Ladri! Siete dei ladri! Polizia infame!
Doi poliţişti, un el şi o ea, urcă liniştiţi în maşină, oameni în balcoane, nea Giuseppe, pe mijlocul străzii ameninţând din bicicletă.
Scena e gata, spectatorii interacţionează cu protagonistul, aflu astfel că, Giuseppe traversase haiduceşte strada, prin loc nemarcat.
Stradă care, merită specificat, la ora digestivului de după amiază, n-are trafic mai mare decât cel de pe blogul meu, dar legea e lege, de greşit, am greşit, admite infractorul, dă-mi amendă.
Lumea e de acord cu el, "ti ga visto"*, încep toţi să găgăiască în dialect.
Şi unde e problema, mă trezesc  adjudecându-mi rolul de soprană.
Nea Giuseppe trânteşte sacoşele jos, are nevoie de mâini să-mi explice.


Din nou, mi se dondolă gândul ăla ciudat :  italienii cu mâinile legate la spate ar deveni un popor foarte tăcut.

- Mi-au luat zece puncte din carnet, zbiară Giuseppe bătând în aer cu degetele,  formula  "ti ga capio".
"Ti  ga capio, ti ga capio"*, traduce, silitor, corul din balcoane.
- Dar lui Bepi, care n-are carnet ce-o să-i ia?
"Ti ga ragion, ti ga ragion"*  repetă corul, ca un ecou, nedumerirea lui Giuseppe.
Boii de la bicicletă, îi răspund înşirând  silabele pe sârma de rufe.
"Ecco!" face corul mulţumit de concluzie.
Giuseppe agită trei degete unite în aer, "ma, cosa dici" dar şarpele îndoielii e deja în sân. Se apleacă şi-începe să-şi numere boii.



E clar, joia, ghinionul poartă pantofi roşii.


*** dialect veneţian
ti ga visto= ai văzut
ti ga capio= ai înţeles
ti ga ragion= ai dreptate

Comentarii

  1. ciao, scaietina, pupic off topic! :) (rădăcina e bine sănătoasă).

    RăspundețiȘtergere
  2. Zburdălnicia dumneavoastră, nici n-ai idee cât îmi eşti de dragă!
    Eu sper că, rădăcina aia sănătoasă s-o molipsi prin atingere şi o deveni una mintoasă, strălucitoare şi nemaipomenită, măcar pe jumătate din cât e stăpîna ierbarului.
    Eu cam muţesc două zile după ce te vizitez, ia să povesteşti tu despre telepatie, că te gândeam rău, da' rău de tot şi uite c-ai venit :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ina, scaietina se plimbă cu tele'patina. nu ne trebuie minte, ne trebuie cât mai multă joacă, mintea e grea şi te trage la somn. joaca te ţine treaz. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :) M-am liniştit, atunci. Am o mulţime de lopăţele!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină