Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Dacă-i modă...

Bag eu seamă că treaba asta cu blogul a devenit serioasă aşa încât e musai să intru în rândul lumii.

Îmi şade ori nu pamponul bine e o chestiune lipsită de importanţă, am sau nu ce scrie, chi se ne frega, treaba e atât de simplă încât până şi eu care pricep greu şi uit repede am reuşit să-mi fac trei bloguri într-o singură zi.

Nici nu vreau să mă gândesc câte bloguri îşi poate face careva mai destupat la minte.

Aş fi pututu să mă numesc albinutza, pisicutza, Gerula, Berlusconi, să trec drept femeie, drept înger, vampir, buldog, asta-i frumuseţea lumii virtuale dacă ai memoria destul de încăpătoare pentru câte feţe şi parole ai putea să arunci în dreapta şi în stânga.

........................................................................................................................................................................

Mi-ar fi plăcut ca, măcăr aici să fiu consecventă numai că am pierdut o mulţime de timp încercând să dau un var alb în casă nouă:), mi-am cam prins urechile în chestii pe care nu le pricep, mai grav e că nu reuşesc să controlez dimensiunea literelor aşa încît fiecare postare are potenţial surprinzător. Sunt foarte curioasă dacă aceasta va fi legibilă în final.

Dimineaţa am doar o tuse supărătoare, ideile încep să-mi mişune doar după trei ceşti de cafea, bălăcitul în lichide le oferă forţă, încep să crească şi cresc-cresc exact când eu trebuie să-mi pun traista-n băţ.

Aşa că le înşir pe drum precum Gretel firmiturelele de pâine. La întoarcere însă găsesc doar drumul spre casă idei- ioc! aşa încît nu-mi rămâne decât să consemnez o altă zi, egală cu toate celelalte fără nimic palpabil la insectar.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină