Scaietisme

 Pentru cei care au avut răbdare să citească, cu ceva timp în urmă,  Operaţiunea "Şoseta" , revin cu fotografiile care documentează că teroriştii îşi schimbă părul dar năravul, ba. Iată, maşina de spălat cu pekinez: Şosetar în acţiune Şi se jură că nu fură...

Măi, ce leapşă complicată! Zamolxis o face să para uşoară, iacă, aici. Pentru mine, subiectul pantofos şosetos putifer este şi a fost mereu o chestiune extremamente delicată. Cum, pe vremea copilăriei mele unghiile tăiate şi pantofii curaţi erau semn de eleganţă şi bună creştere, mă strădui cât pot să spăl şi să curăţ papucii başbuzicilor. E drept că nu reuşesc foarte des şi multe perechi, mai ales cele exploatate nemilos şi preferenţial, rămân în afara razei de acţiune. Unde mai pui că, există şi gardianul insulelor cu papuci, şi credeţi- mă, nu sunt mulţi supuşii care îndrăznesc să-l detroneze. Noroc că de vreo doi ani, moda la puştani, se măsoară în stratul de jeg. Cu cât e mai mare cu atât eşti mai tare! Seara, când toate picioarele ajung în culcuşurile dumnealor, camera cu papuci arată cam aşa: Cum  încălţările mele se află dincolo de grămada din mijloc,  extragerea lor nu s-a dovedit a fi treabă uşoară. Cum vorbesc despre mine ciubotele mele...

RAI-ul  în varianta plutitoare:  Taxi la scară: Cine spunea că în Veneţia nu poţi circula cu maşina?   Pe sub pod mă legănai: Cedează trecerea pe ochi frumoşi: Limitator pentru pescăruşii vitezomani: Scriu şi când n-am nimic inteligent de spus, asta-i buba, doamnelor şi domnilor!

Ori la bal... Gondola de aur sau limuzina tinerilor insuratei ori la spital! Ambulanţă zburătoare E drept că se poate şi mai rău: varianta modernă a bărcii morţilor (sursa foto  ©Franco Truscello) adică Barca dei morti- dispărută din circuit prin anii '70 Şi-atunci, să te mai miri că, la Veneţia, toţi pescăruşii se cred agenţi de circulaţie? Adaugire la cererea cititorilor, o fotografie a cimitirului venetian aflat pe insula S. Michele Nenea in sosetele pare destul de grabit, nu?:)) Cimitirul venetian San Micehele

Da, exact acolo m-a lovit toamna asta, în moalele capului. Nu-mi aduc aminte de când  n-am  respirat o toamnă atât de frumoasă. Dimineaţa soarele e timid ca o văcuță dusă prima oară la cireadă, ş-apoi,  dintr-odată se obrăzniceşte  şi-ncepe să ardă şugubeţ cât să te facă să-ţi întinzi oasele pe te miri cine ştie unde. Şi de apus? Apune mormăind, privind cu coada ochiului luuung la lume, târâindu-şi ultimele raze printre copaci ca un  copil răzgâiat, rămas  fără jucăria preferată. E adevărat că, aşa model de  toamnă fără miros de ardei copţi şi vinete pârjolite pe la subsuori, ar fi adus binişor c-o vară fără caracter? Spre îndreptare şi zidire în ritualuri plăcut desfătătoare am umplut strada cu miros de toamnă bucătărească: o zacuscă Amèlie ce fierbe potolit în sosul dumneaei şi-un magiun obligat să stea laolaltă cu câteva nuci bronzate în mare grabă. Iaca şi reţeta de Amèlie:

Veneţia, până la urmă, nu e decât un sătuc mai mare. Ar putea să pară ciudat dar în fiecare din cele şase cătune(cartiere), toată lumea cunoaşte pe toată lumea. E clar că din discuţie sar turiştii. Ei vin şi pleacă, sunt răul necesar cu care veneţienii au învăţat să convieţuiască. Şi, ca în orice sat există pietre pe care nu e bine să calci dacă nu vrei să-ţi meargă rău, fântâni unde se aud noaptea voci suspecte, poduri pe sub care nu e bine să treci fără să faci semnul crucii cu limba pe cerul gurii. Diferenţa o fac gondolierii care sunt nişte căruţaşi ceva mai speciali, având în vedere că toţi caii putere stau în amărâta aia de lopăţică cu care calcă apa. Ei şi, au gondolierii porecle, v-aţi putea întreba, căci e bun ştiut că într-un sat, sătenii de rând ca sătenii de rând, dar căruţaşii au toţi porecle sau măcar o nevastă cui să aparţină? Sigur că au! Iată, o selecţie de porecle haioase:   Muscoeti sau Muşchiuleţ- gondolier musculos pe care îl puteţi găsi în zona S.Sofia...

V-aţi întrebat vreodată cum s-o fi născut legenda cu aruncatul monedei în celebra fântână romană? Vreun amărăştean a scăpat banii în fântână, când a intrat să şi-i recupereze a găsit mai mulţi şi de-atunci a început să facă naveta.  Roma - Ciurea - Strehaia, Strehaia - Ciurea - Roma.  Şi eu, care tocmai asist la travaliul unui altei legende! E de ajuns să lipeşti o gumă pe faimosul Ponte della Liberta  şi vei avea noroc 2 ani, 3 luni şi 4 zile. Nu mă credeţi? N-aveţi decât să-l întrebaţi pe ăl de fuse primul cu ideea. Iaca bucăţica de pod, foarte aproape de P-le Roma: iaca şi gardul: Plăcuţele cu gume, în diverse etape de acoperire. Plăcuţă în faza finală: