Prin lumile lui Liviu Nanu

A cest text nu e o recenzie de carte ci doar un rezumat despre ce a înţeles cititorul, adică eu, din ce a scris autorul, adică Liviu Nanu, semnalat în agenda mea telefonică drept LivNanuagonia, totul legat să încapă pe un singur rând. Zilele trecute am avut ocazia să ne vedem chiar dacă fugitiv, în sens vizual adică, Liviu fugea mâncând pământul după vaporaş iar eu dădeam dezdemonă din batistuţă la mal, dar a fost suficient să înţelegem că suntem exact aşa cum ne gândeam noi că suntem, când ne citeam pe Agonia, adică nişte persoane cool, vorba tiktokiştilor. Important e că, aşa, am intrat în posesia celei mai recente cărţi a lui, Ziua P(r)ostului şi  dacă nu ar fi insinuat o provocare în autograful însoţitor poate nu mă urneam să demonstrez că nu pot adormi cu creionul în mână, că eu aşa citesc cărţi în ultimul timp doar- doar ‘oi păcăli Alzheimerul să treacă pe partea cealaltă când mă vede. Personajele din seria Cărciuma lui Bicuţă populează şi acest ultim volum şi alegerea de a-l num

Relatii periculoase

- Eh,  Năică, ce-ai făcut la curs? Ai aflat ceva nou? 
- Mai întrebi? E o chestie cursul ăsta, dom'le, ceva, de nu ai văzut! 
- Serios? 
- Serios! Te-am minţit eu vreodată? 
- Parcă, da,  nu-mi amintesc.
- Uite, vezi, de aia eu nu știu dacă să merg înainte cu relaţia noastră! Nu-mi dau seama dacă eşti decât uituc sau... 
- Dar ce, Nae, noi avem o relaţie? 
- Cică, da! Aşa a zis psiholoaga, cel puţin.
- Da' ce i-ai spus, dom’le, de poate să bănuiască aşa ceva despre noi! Dacă se ajunge la Sofica cu asemenea vorbe, dorm pe scara blocului, până la sfârşitul zilelor! Şi-apoi, asta e o minciună total neadevărată! Că cinstim o bere şi mai vorbim despre problemele înconjurătoare asta nu poate să fie ceva de rău sau chestie de aia... de...ofomonie.
- Homofonie, Lică, hofomonie, ptiu, pardon, că-mi provoci iar confuzii mentale.
- Pardon, nepardon, recunoaşte că nu există nicio chestie între noi.
- Există şi nu există. Aşteaptă să îţi explic. Cum stăteam eu, acolo, cuminte şi-ascultam, deodată, psiholoaga se învârte spre mine şi mă întreabă ce relaţii am. N-am, doamnă, zic, stii doar, de la mine nu scoţi bârfe aşa cu una cu două.
- Eh, ştiu, cum să nu, eşti om de încredere.
- Dar ea, nu şi nu, cică să mă gândesc că e imposibil, că toată viaţa noastră e plină de relaţii încă de la naştere: relaţia cu mama, cu părinţii, cu fraţii, cu bunicii, cu vecinii, cu prietenii. Fii atent, cică e de ajuns să dai un”Bună ziua” şi gata!  se cheamă că ai o relaţie.
- Ei, drăcie! Asta înseamnă că-s plin de relaţii, pfui, îţi dai seama?
- Cum să nu, tu vorbeşti şi cu pietrele, te-am auzit o dată..
- Alta, acum! M-am împiedicat şi-oi fi zis o sudalmă.
- Tot relaţie se cheamă, suntem într-o relaţie de... stai aşa că am scris aici, interdependenţă cu orice. Dai în piatră, piatra îţi vine în cap, îl înjuri pe Ion, Ion o înjură pe Sofica...
- Păi ce treabă are Ion cu Sofica mea? Dacă e bărbat să mă înjure pe mine, nu?
- Ei, aici e din altă cauză, Lică, e vorba de interconectare. Toţi suntem legaţi între noi şi ce faci tu mă poate afecta şi pe mine, înţelegi?
- Cam cum era cântecelul acela: dai în mine, dai în fabrici şi uzine...
- Exact văd că începi să pricepi, acum înţelegi de ce e adevărat că noi avem o relaţie orişicât?
- Înţeleg-înţeleg... Păi, dacă funcţionează aşa cum zici conectarea asta înseamnă că, Sofica a înţeles deja că suntem la o bere.
- Neapărat.
- Ei, atunci, Năică,  trebuie să plec urgent că Sofica mea nu-i prea dusă la psiholog, mă înţelegi?
- Te înţeleg, măi, te înţeleg, trăieşti într-o relaţie bazată pe frică.
- A, da? Şi a ta cum e, dom’le? De ce-ai venit la mine, în toiul nopţii când Despina te alerga cu făcăleţul?
- Pentru că bătusem cu pumnul în masă, ştii discuţiile alea de la crâşmă:” Vrei să fii bărbat, te duci acasă, baţi cu pumnul în masă şi  nevasta-ta pricepe cine e şeful...” ghinionul meu a fost că s-a rupt masa care era amintire dela maică-sa, care maică-sa murise cu o săptămână înainte, deci o interdependenţă care s-a interconectat, altfel, eu şi Despina suntem într-o relaţie de respect şi iubire.
- Asta înseamnă că Despina nu cere divorţul ci are o relaţie de interconectare cu avocatul, îl ştii, ăla mic care vine să bea cafea câteodată la Enăchescu.
- Lică, ce spui, dom’le? Astea sunt afirmaţii grave, nu e de glumit. Ce avocat, ce divorţ?
- Năică, eu nu afirm nimic, spun doar ce se vede de la geamul meu din bucătărie.
- Şi anume?
- Că Despina de vreo câteva săptămâni, tot intră şi iese din tribunal. Şi din experienţa mea, că-s 30 de ani de când locuiesc în faţa tribunalului, asta se lasă ori cu-n divorţ de dat cu pumnu-n masă, ori cu-n divorţ de interconectare de asta.
- Păi şi acum îmi spui? Halal prieten îmi esti, Lică!
-Nu ştiam , Năică, cum funcţionează conectările astea că dacă ştiam te anunţam din vreme, ai vreo îndoială? Ş-apoi, habar nu aveam că ai o relaţie cu psiholoaga.
- Ce prostii vorbeşti, Lică? Cum să am o relaţie cu psiholoaga?
- Păi, nu ai spus tu, mai devreme? I-ai dat “Buna ziua” psiholoagei?
- Sigur că i-am dat, aşa mă ştii tu pe mine? Nepoliticos?
- Păi, vezi se cheamă că ai o relaţie cu psiholoaga...
- Lică, ai grijă ce spui, dom’le, că dacă se ajunge la Despina cu astfel de vorbe...
- Da, Nae, te înţeleg, trăieşti într-o relaţie bazată pe frică, hai, mai repede acasă până nu ne ajung interconectările astea din urmă.


Sursa foto Liu Rui/GT

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Shi- Xiang- Xia

Concursul leusteanului de diasporă - “Ba, al meu e mai frumos”

Barbat cu masină