Robotul Pufusor si aniversarea din mijloc
Când m-am întors acasă, în ziua aniversării noastre, mi-am găsit jupânul cu ochii la fel de strălucitori ca-n prima zi când ne-am întâlnit. După 30 de ani, e foarte clar că asta mă emoţionează.
- Avem robot, face jupânul în loc de :“La mulţi ani, iubita mea, raza mea de soare!”
- Cum aşa? Ni l-au repartizat de la primărie? A aterizat singur? Stai, un pic! Ce fel de robot? întreb, asimilând încet informaţia.
- De ăla, de care voiai tu, cândva, aspirator fără fir...
- Aaa. Păi şi de ce îi zici robot, dacă e aspirator.
- Ce aspirator, măi, e robot toata ziua, ia, uită-te la el. Are wi-fi, gps, bază de reîncărcare unde se duce singur, webcam, continuă jupânul în loc de” eşti la fel de frumoasă ca acu 30 de ani, pişcoţelul meu aromat”.
Mă uit la drăcovenie mai atent. E rotund, mare cât o farfurie de pizza şi costă sigur cât bugetul pe un an al unui sătuc fără canalizare.
Am vrut să cad în extaz dar jupânul era deja praf, aşa că m-am abţinut.
- Îl cheamă Pufuşor şi îl poţi comanda de pe telefon, zice jupânul în loc de “fără tine, viaţa ar fi fără culoare, papanaşul meu zâmbăreţ”
- Hmm! De la ce vine, Pufuşor?
- Cum, de la ce? De la uşor, fulguşor...
- Ah, ce romantic!
- Ce? Nu-ţi place? întreabă, gata să lupte pentru dreptul aspiratorului la nume, în loc să-mi zică:” iepuraşul meu mustăcios, cât de norocos am fost să te întânesc, în urmă cu 30 de ani”.
- Îmi place, îmi place, răspund, neştiind dacă a venit timpul să mă enervez.
- Ştii, îmi spune melancolic, eram la piaţă când ce să vezi ding-ding! primisem un mesaj.
- De la cine, întreb pentru că e clar că asta aşteaptă de la mine.
- Ghici?
- Ţi-a amintit coaliţia pentru familie să ieşi la vot că altfel căţeiii tăi vor fi în pericol.
- Ei, na, de ce să fie în pericol căţeii mei?
- Păi, poate ţi-i confiscă homosexualii imediat ce termină de înfiat toţi orfanii din România.
- Ei, nu, măi, nicio coaliţie. Ghici- ghici!
Hmm! De două ori “ghici” la jupân înseamnă chestie importantă.
- Pfui! Am câştigat la loteria vizelor?
- Păi ce, am participat?
- Nu, dar am fi vrut să participăm, ai uitat?
- Cine mai vrea în America acu’ cu Trump, nu, dragă, mi-a scris Pufuşor.
- Nu mă înebuni! Ce? ”Te iubesc, stăpâne, vino acasă să-ţi oglindeşti vârful adidaşilor în oglinda mea retrovizoare?”
- A, nu, e foarte concis, că e dresat să nu-şi consume bateria. A scris simplu: “ Am terminat curăţenia!”, face jupânul cu un soi de mândrie proletară.
- Şi asta, te-a făcut să rânjeşti aşa de parcă ai câştigat premiul Nobel în aspironautică? Păi, eu în 30 de ani de câte ori nu ţi-am trimis mesaje cu: “am terminat curăţenia” şi n-am reuşit să te impresionez niciodată.
- Da, măi, dar el nu a pus şi “Uffff!”, la sfârşit, a scris că a terminat şi gata, nu s-a plâns, adică.
- Ei, lasă, jupâne, văd eu cât îl ţin şuruburile pe Pufosul ăsta al tău, mârâi, hotărâtând că e timpul să mă enervez. Nu mi-ai cumpărat nimic de aniversarea noastră, ţi se pare normal?
- Cum aşa? Păi, Pufosul ce e? E cadoul tău!
- A, da? Şi-atunci, de ce te joci, tu, cu el? mă încrunt la jupân bănuindu-l că improvizează.
- Pentru că încercam să înţeleg cum să-l fac să-ţi trimită un mesaj aşa, mai romantic... de aniversarea căsătoriei noastre...
- Hai, măi, serios? ma topesc toată sub tentativa romantică a jupânului. Şi, unde e mesajul?
- Mi l-a trimis tot mie, atunci când l-am aprins pe mine m-a văzut prima dată, ştii cum fac căţeluşii, contează pe cine văd prima oară.
- Jupâne, Pufuşor e o mână de şuruburi, cred că e de la setări.
- Exact aşa ai făcut acum 30 de ani: când ţi-am spus că ai ochi umezi, de căprioară, mi-ai zis că e de la conjuctivită.
- Ce drăguţ! Îţi aminteşti şi asta?
- Sigur că îmi amintesc, iepuraşul meu mustăcios, a fost un noroc să ne întâlnim, în urmă cu 30 de ani dar acum hai să vedem cu setările astea că nu de alta dacă se apucă să trimită mesaje la toate numerele din agenda telefonului, e grav.
- Ai scris ceva compromiţător?
- Am scris:” La mulţi ani, colţunaşul meu fierbinte!”
- Vai de mine, ce dezastru, adu Pufosul să-l disecăm până nu e prea târziu! De ce fierbinte? Ce e romantic într-un colţunaş fierbinte?
- Păi, nu prea mergea nimic altceva după colţunaş în afară de fierbinte.
- De ce, colţunaş? Mai bine papanaş, se pretează la mai multe combinaţii,
- Daaa! Cu frişcă, cu dulceaţă... Auzi, nu vrei să facem nişte papanaşi de aniversarea noastră?
- Mai întrebi? Sigur că vrem să facem nişte papanaşi de aniversarea noastră, eu mă ocup de Pufuşor, tu, de papanaşi.
- Să-mi explice şi mie cineva de ce toate intenţiile bune sfârşesc cu-o pedeapsă, bodogăne jupînul răscolind după făină.
- Vrei să îţi explic eu? întreb binevoitoare
- Nu, nu. E mai bine să nu vrem prea multe pentru o singură seară.
- Avem robot, face jupânul în loc de :“La mulţi ani, iubita mea, raza mea de soare!”
- Cum aşa? Ni l-au repartizat de la primărie? A aterizat singur? Stai, un pic! Ce fel de robot? întreb, asimilând încet informaţia.
- De ăla, de care voiai tu, cândva, aspirator fără fir...
- Aaa. Păi şi de ce îi zici robot, dacă e aspirator.
- Ce aspirator, măi, e robot toata ziua, ia, uită-te la el. Are wi-fi, gps, bază de reîncărcare unde se duce singur, webcam, continuă jupânul în loc de” eşti la fel de frumoasă ca acu 30 de ani, pişcoţelul meu aromat”.
Mă uit la drăcovenie mai atent. E rotund, mare cât o farfurie de pizza şi costă sigur cât bugetul pe un an al unui sătuc fără canalizare.
Am vrut să cad în extaz dar jupânul era deja praf, aşa că m-am abţinut.
- Îl cheamă Pufuşor şi îl poţi comanda de pe telefon, zice jupânul în loc de “fără tine, viaţa ar fi fără culoare, papanaşul meu zâmbăreţ”
- Hmm! De la ce vine, Pufuşor?
- Cum, de la ce? De la uşor, fulguşor...
- Ah, ce romantic!
- Ce? Nu-ţi place? întreabă, gata să lupte pentru dreptul aspiratorului la nume, în loc să-mi zică:” iepuraşul meu mustăcios, cât de norocos am fost să te întânesc, în urmă cu 30 de ani”.
- Îmi place, îmi place, răspund, neştiind dacă a venit timpul să mă enervez.
- Ştii, îmi spune melancolic, eram la piaţă când ce să vezi ding-ding! primisem un mesaj.
- De la cine, întreb pentru că e clar că asta aşteaptă de la mine.
- Ghici?
- Ţi-a amintit coaliţia pentru familie să ieşi la vot că altfel căţeiii tăi vor fi în pericol.
- Ei, na, de ce să fie în pericol căţeii mei?
- Păi, poate ţi-i confiscă homosexualii imediat ce termină de înfiat toţi orfanii din România.
- Ei, nu, măi, nicio coaliţie. Ghici- ghici!
Hmm! De două ori “ghici” la jupân înseamnă chestie importantă.
- Pfui! Am câştigat la loteria vizelor?
- Păi ce, am participat?
- Nu, dar am fi vrut să participăm, ai uitat?
- Cine mai vrea în America acu’ cu Trump, nu, dragă, mi-a scris Pufuşor.
- Nu mă înebuni! Ce? ”Te iubesc, stăpâne, vino acasă să-ţi oglindeşti vârful adidaşilor în oglinda mea retrovizoare?”
- A, nu, e foarte concis, că e dresat să nu-şi consume bateria. A scris simplu: “ Am terminat curăţenia!”, face jupânul cu un soi de mândrie proletară.
- Şi asta, te-a făcut să rânjeşti aşa de parcă ai câştigat premiul Nobel în aspironautică? Păi, eu în 30 de ani de câte ori nu ţi-am trimis mesaje cu: “am terminat curăţenia” şi n-am reuşit să te impresionez niciodată.
- Da, măi, dar el nu a pus şi “Uffff!”, la sfârşit, a scris că a terminat şi gata, nu s-a plâns, adică.
- Ei, lasă, jupâne, văd eu cât îl ţin şuruburile pe Pufosul ăsta al tău, mârâi, hotărâtând că e timpul să mă enervez. Nu mi-ai cumpărat nimic de aniversarea noastră, ţi se pare normal?
- Cum aşa? Păi, Pufosul ce e? E cadoul tău!
- A, da? Şi-atunci, de ce te joci, tu, cu el? mă încrunt la jupân bănuindu-l că improvizează.
- Pentru că încercam să înţeleg cum să-l fac să-ţi trimită un mesaj aşa, mai romantic... de aniversarea căsătoriei noastre...
- Hai, măi, serios? ma topesc toată sub tentativa romantică a jupânului. Şi, unde e mesajul?
- Mi l-a trimis tot mie, atunci când l-am aprins pe mine m-a văzut prima dată, ştii cum fac căţeluşii, contează pe cine văd prima oară.
- Jupâne, Pufuşor e o mână de şuruburi, cred că e de la setări.
- Exact aşa ai făcut acum 30 de ani: când ţi-am spus că ai ochi umezi, de căprioară, mi-ai zis că e de la conjuctivită.
- Ce drăguţ! Îţi aminteşti şi asta?
- Sigur că îmi amintesc, iepuraşul meu mustăcios, a fost un noroc să ne întâlnim, în urmă cu 30 de ani dar acum hai să vedem cu setările astea că nu de alta dacă se apucă să trimită mesaje la toate numerele din agenda telefonului, e grav.
- Ai scris ceva compromiţător?
- Am scris:” La mulţi ani, colţunaşul meu fierbinte!”
- Vai de mine, ce dezastru, adu Pufosul să-l disecăm până nu e prea târziu! De ce fierbinte? Ce e romantic într-un colţunaş fierbinte?
- Păi, nu prea mergea nimic altceva după colţunaş în afară de fierbinte.
- De ce, colţunaş? Mai bine papanaş, se pretează la mai multe combinaţii,
- Daaa! Cu frişcă, cu dulceaţă... Auzi, nu vrei să facem nişte papanaşi de aniversarea noastră?
- Mai întrebi? Sigur că vrem să facem nişte papanaşi de aniversarea noastră, eu mă ocup de Pufuşor, tu, de papanaşi.
- Să-mi explice şi mie cineva de ce toate intenţiile bune sfârşesc cu-o pedeapsă, bodogăne jupînul răscolind după făină.
- Vrei să îţi explic eu? întreb binevoitoare
- Nu, nu. E mai bine să nu vrem prea multe pentru o singură seară.
 |
| 10 septembrie 2018 |
 |
| 10 septembrie 1988 |
Comentarii
Trimiteți un comentariu